[cristiboss56]

Pomul Craciunului, de George Cosbuc

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.

Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.

Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta-ncet; si mere si flori din san le cad.

Iar florile s-anina de ramuri pana jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!

Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.

Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.

Departe intr-un staul e-n fata-acum Isus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.

Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”.

Craciunul copiilor, de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.

Uite cum: Va spune Badea…
Iarna’n noapte, pe zapada,
El trimite cate-un inger
La fereastra ca sa vada…

Ingerii se uita-n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo-n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce*copil si ce purtare…

Si de-acolo stie Mosul,
Ca-i siret el, lucru mare.

Scrisoare lui Mos Craciun, de Elena Farago

Draga Mos Craciune,
Eu nu pot sa-ti scriu,
Ca sunt inca mica
Si carte nu stiu.

Dar iti scrie acuma
Sora mea, Florica,
Noi in anul asta
Nu-ti cerem nimica,

Si de poate-n traista
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Iati-le si du-le
De le da prin case
De parinti sarmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.

Si, de poti, pe urma,
Tare te rugam:
Sa ne spui si noua
Unde sa catam,
Ca sa le mai ducem,
Pana vii tu, iar,
In tot anul asta
Cate un mic dar.