PRIVEGHERE SI STALPI (CINA)

În zilele de până la înmormântare, preotul este chemat de familie, de regulă, după-amiaza, pentru a săvârsi slujba "Stâlpilor" sau cina. Această slujbă este o rugăciune scurtă (numită bisericeste panihida) pentru sufletul celui răposat, la care se adaugă citirea unor părti din Sfintele Evanghelii.


RITUALUL INMORMANTARII

În ziua si la ora stabilite de comun acord cu preotul pentru înmormântare, rudele pregătesc tămâia si oferă preotului si cântăretului câte o lumânare aprinsă.

După slujba ce se oficiază la casa decedatului (ori la capela sau casa mortuara), se organizează procesiunea de înmormântare, care rămâne aceeasi până la cimitir.

Convoiul mortuar se aranjează astfel: în frunte merge un credincios cu crucea (care va fi pusă la căpătâiul mortului); urmează cei ce poartă coliva si vinul, pomul cu darurile ce se împart săracilor (simbol al pomului vietii si al mortii din care au mâncat Adam si Eva, închipuind raiul în care se doreste a ajunge sufletul mortului), cei cu coroanele (dacă sunt), purtătorii de sfesnice, cântăretul si preotul, carul mortuar (dricul) cu sicriul, rudele mortului si ceilalti participanti.

Pe drum până la biserică si apoi până la cimitir, se cântă "Sfinte Dumnezeule" funebru de către cor sau credinciosi, sub conducerea cântăretului. [...]

În timpul slujbei din biserică se va păstra aceeasi atmosferă de liniste si de reculegere.

- Celor prezenti li se împart lumânări aprinse (uneori însotite de o batistă, o pânză albă sau prosop, precum si un covrig, un măr, un colăcel etc.), de sufletul celui răposat. Cei ce primesc aceste daruri sunt datori să spună "Dumnezeu să-l ierte" sau "Bogdaproste!" (cuvânt slav, încetătenit la noi, dar care în traducere înseamnă tot "Dumnezeu să-l ierte!". Aceste formule înlocuiesc pe cea obisnuită de "multumesc" ori frantuzismul "mersi" care nu se folosesc în asemenea ocazii.