[Florin-Ionut]

Noua ni se pare ca moartea va veni... candva, mai incolo. Si ca pana atunci avem posibilitatea sa mai tragem de timp, sa mai stam un pic la caldut. Dar nu ne gandim ca s-ar putea ca aceasta stare de baltire intre bine si rau s-ar putea sa se stabilizeze pentru totdeauna! Asta e problema: trebuie sa evitam stagnarea si sa evoluam mereu, "pana la" sfarsit (sau noul inceput). Sa nu ne riscam, sa nu pierdem vremea. Sa iesim din comoditate, pe este cat posibil in aceasta lume sinsistra in care ne este dat sa vietuim. Daca si Sfintii considerau cele mai mici greseli drept grave abateri si mereu puneau un nou "inceput bun", atunci noi ce vom mai zice? Ca suntem pe linia de plutire?! Oare?...

Iata cat vom trai in posibilitatea de a alege: pana ce vom raspunde sincer si clar cu iubire Celui care ne iubeste, respectiv pana ce vom refuza hotarat iubirea Celui care ne va iubi oricum, intotdeauna. Sa luam aminte, sa nu ne amagim: ziua de maine s-ar putea sa devina urmatorul Eon, Ziua a opta. Zi de tristete sau de veselie.