[Trimisul]

Omul, fiul omului, creştinul, credinciosul, tânărul, copilul, puiul, naivul, românul nu prea poate face deosebire între dar şi între mită, nu vrea să aibă discernămînt spre a lui mîntuire şi iubire de Dumnezeu.

Darul este o iubire curată şi sfîntă iar omul lui Dumnezeu Îl dăruieşte altora pe Dumnezeul din el însuşi... pentru fericirea lor, a tuturor celor ce primesc cu bucurie.

Mita este o ură şi o răutate vicleană iar omul satanei ''dăruieşte'' orice cu un interes al pierzării tuturor nepricepînd că şi pe el însuşi se pierde.

Deci mita poartă în ea ispita. Învoirea cu ea este o cădere grea pentru cel ce se duce în ispită căci cel ce o primeşte şi se învoieşte acceptă defapt să săvîrşească fărădelege, răutate, blestem, lepădare de Dumnezeu şi trăiere în necredinţă păcălindu-se cu vremelnicia puterii cînd s-a înstăpînit împreună cu răul.

Cea mai simplă formă de mită este încîntarea, autoalintul, slava deşartă care-ţi ia minţile atunci cînd cineva se leapădă de Dumnezeu pentru tine, cînd acceptă să înşele pe Dumnezeu sau dragostea sau soţul sau fecioria pentru tine şi asta te provoacă şi pe tine să lepezi şi să înşeli... pentru tine sau pentru altul.

''Vor bea şi vor mînca, se vor mărita şi însura, vor petrece lumeşte şi îşi vor face darurui unii altora''. Asta reprezintă o formă de mituire pe termen lung prin care omul uită de Dumnezeu lepădîndu-i treptat poruncile însă avînd impresia că mereu îi face voia... de a fi bun de tot, dăruind unii alora.

Darurile lui Dumnezeu nu sunt ca cele ale omului. Orice dar ce vine de la oameni îl strică şi îl pierde pe om fiindcă darul omului pentru om este păcatul. Deci toate darurile care ies din inima omului şi intră în inima omului aia strică pe om fiindcă acolo locuieşte viaţa spurcată trăită după teoriile satanei, după cuvîntul rău, hulitor şi înşelător, după mintea în care stăpîneşte minciuna ca să piardă tot sufletul în gheenă, în gunoi... în stricăciune, în dezbinare şi pierzanie... adică în necredinţă, iar omul ce mîncă şi bea şi doreşte să vadă cu poftă aceste ''daruri'' se spurcă şi se strică şi păcătuind îşi surpă credinţa şi viaţa şi viitorul cel bun pe care-l putea avea împreună cu Dumnezeu.