View Single Post
  #4  
Vechi 04.03.2021, 13:35:08
Petru7's Avatar
Petru7 Petru7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.04.2019
Locație: în dor sfânt de Iisus
Religia: Ortodox
Mesaje: 251
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristian sergiu Vezi mesajul
După zicala dacă nu ești cu noi ești în potriva noastră. Pentru noi probabil cel mai important e Dumnezeu și legile acestuia dar dacă refuzam ospitalitatea unui apropiat nu ne am pune în pericol relația cu acesta?
Prima propoziție (După zicala ”...”.) nu are sens, este de neînțeles, nu are verb sau verbul din zicală este folosit ca vreb în propoziție căci ghilimele lipsesc.

Zicala vicleană e alta: ”cine nu este cu noi este impotriva noastră”. Nu există un dacă. Ai scris o derivare din zicală: ”dacă nu ești cu noi ești împotriva noastră”. Dar scriind în potriva în loc de împotriva, derivata ta din zicală ”dacă nu ești cu noi ești în potriva noastră” înseamnă cu totul altceva.

(Respectând textul tău și considerându-l corect aș înțelege că dacă nu ești cu noi ești în asemănare perfectă și egalitate cu noi. Deci din ce ai scris s-ar putea înțelege că noi dacă nu suntem cu noi am fi în asemănare și egalitate cu noi și oricine dacă nu e cu noi este asemenea nouă, se potrivește, este egal cu noi. Nu cred că asta ai vrut să zici dar asta ți-a ieșit în scris. Ce ai scris dumneata ar fi o nouă zicală adevărată a iubirii anti egoism dar care ar îndemna la dezbinare.)

Zicala ”cine nu este cu noi este impotriva noastră” este o răstalmăcire a textului scripturii ”40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. ” Cap9 Ev.Marcu.

Sensul acestei afirmații este că existau oameni credincioși care nu erau împotriva Domnului Iisus Hristos și lucrau și scoteau demoni în numele lui Iisus chiar dacă nu mergeau după Apostoli, după biserică. Nu urmau dar nu erau contra lui Hristos și nu-L vorbeau degrabă de rău și atunci dacă nu erau contra puteau fi pentru Hristos, puteau fi pentru noi, pentru biserică.

Deci sensul scurt al zicalei derivată din scripturi ar putea fi: cine nu e contra noastră și nu ne vorbește degrabă de rău ar putea fi pentru noi sau și mai scurt: ” cine nu e împotriva noastă e pentru noi” în sensul că ar putea vota pentru sau să se abțină, ne-ar putea urma, ar putea fi pe potriva noastră, asemenea noastră, cu noi, ca noi.

Punând cele două zicale una sub alta observăm că ele au mesaje contrare și nu e bine să le confundăm sensul:

”cine nu e cu noi e impotriva noastră” este o afirmație cu valoare de adevăr ce se poate înțelege în funcție de puterea deținută. Dacă nu suntem la putere ar însemna că ar trebui să luptăm cu toți ceilalți ca să dăinuim sau să ajungem noi la putere. Dacă noi deținem puterea și ne socotim pe noi ca fiind binele, oamenii buni, oamenii de bine, atunci răul nu e răul care face rele ci răul este tot cel ce nu este cu noi, toți cei ce nu luptă pentru menținerea puterii noastre sunt răi, cei ce nu ne votează și nu apără ceea ce apărăm noi sunt răi, cei ce nu au aceleași interese și idealuri cu noi sunt răi, sunt vrăjmași, sunt dușmani și trebuie exterminați, aruncați ca pe un rău, ca pe un gunoi cu maximă cruzime și ”judecăți” cu sentințe necruțătoare pentru că așa impunem noi binele și răul susținând că ăla e răul că respectivii nu sunt cu noi. Dacă ne erijăm să ne socotim și una cu Dumnezeu atunci cine nu e cu noi e ”clar” și sigur contra lui Dumnezeu și al binelui și este răul absolut cu care trebuie luptat și iată erijându-ne la putere astfel ne luăm ”dreptul” să facem ”curățenie” în numele lui Dumnezeu și să supunem pe alții în numele lui Dumnezeu devenind idolii absoluți manifestând o putere absolută în numele nostru luând împreună locul și puterea lui Dumnezeu știind noi mai bine ca oricine că noi suntem binele și oricine nu este cu noi este răul, fapta rea condamnabilă a lor fiind faptul că nu este cu noi, nu ne votează pe noi, nu face ceea ce vrem noi, nu crede ceea ce credem noi, nu dorește ceea ce dorim noi.

”cine nu e împotriva noastră e cu noi (e pentru noi) e un mesaj eliberator, tolerant, primitor-filoxenic, respectivul primește dreptul, poate lucra și face ceea ce face și biserica fără să fie opriți (canonic) de Dumnezeu.

După ce s-a făcut confuzia asta inversator-răstălmăcitoare a scripturii s-a aruncat în seama Domnului Iisus și toți știu că așa a zis Domnul : Cine nu e cu noi e împotriva noastră și aplică peste tot ideea asta în mod războinic trufaș terorist de parcă Domnul ar fi poruncit terorismul și lapidarea opoziției.

(”Dacă nu M-au primit lăsați-i pentru ziua aceea și nu ziceți să cadă foc din Cer peste capetele lor”, ”Scuturați-vă hainele ca să le fie lor drept mărturie” (că nu i-ați blestemat, că n-ați aruncat foc din cer asupra lor, că nu îi veți acuza cu osteneala și supărarea voastră datorată mărturisirii și propovăduirii neprimite, vor vedea și vor ști că v-ați scuturat praful de pe haine pentru ca nici ele să nu mai fie murdare ca pricină de acuzare a lor în ziua aceea.))

Revenind la intrebarea pusă de tine propun să ne lămurim punând o întrebare derivată corect:

Care relație este mai importantă și este mai în pericol: relația cu Dumnezeu sau relația cu aproapele?

Din nefericire și din păcate nu e vorba nici de Dumnezeu și nici de aproape ci e vorba doar de o lăudăroșenie (auto-corectoare), de iubirea de sine egoistă și de plăcerea cruzimii de a te lăuda furând și nedreptățind și de dorința păcătoasă de a te elibera în rău, în păcat de opreliști. Pentru grozăvia asta întreabă omul și nu mai știe cum să se comporte. Vrea să fi lăudat de sine și de alții pentru o desfrânare idolească perpetuă susținând că răul ăsta, lăudăroșenia pe nedrept, e defapt un bine, ceva de dorit, ceva de repetat, ceva de slavit, de știut, de lucrat.

Atunci când ți se oferă ceva de mâncare sau băutură începi să vrei să te arăți ca smințișorul că postești aspru (negru) ca să te lauzi și vrei să fii lăudat tu însuți și ascultarea ta sau din contră te arăți mare mâncăcios și beutor, gurmand, pofticios și fără nicio opreliște tot ca să te lauzi și să te grozăvești sau te arăți super cumpătat și deosebind bucatele pe teme bio servind din orice foarte puțin și dând lecții tot ca să te lauzi. Nimic despre Dumnezeu sau despre aproape, totul despre tine și despre ce știi tu dând lecții.

În mod normal, când te afli undeva nu te pui în centrul atenției de parcă tu ai fi cel serbat pentru ”sfințenia” ta și pentru știința ta cu care te lauzi până la sațiu spre desfrânarea idolească extremă. Tu ești idolul și această știință a ta, știința idolului lumii, pe asta o lauzi și o slăvești ori de câte ori prinzi ocazia și când apare prilejul mâncării și băuturii atunci gata nu mai ști cum trebuie să procedezi, postești sau mănânci sau ești cumpătat dar orice ai face izbutești mereu să păcătuiești și să te lauzi la maxim cu tine însuți.

Ar trebui să procedezi așa cum ne învață Dumnezeu prin Domnul Hristos, prin Evanghelii și prin biserică: când ești invitat la o masă sau ți se oferă ceva în post ar trebui fie să postești fie să calci postul de bucate asemănându-te în comportament cu Domnul Hristos care nu s-a lăudat pe sine însuși cu știința Sa și nici cu sfințenia Sa și nici cu postul și nici cu dreptatea Sa ci a dat slavă lui Dumnezeu iubind aproapele și mulțumind oricui pentru o mâncare aleasă știind că toate bunătățile sunt de la Dumnezeu.

Deci dacă putem ar fi bine oriunde și la orice masă festivă să postim nu atât la bucate cât la lăudăroșenia noastră și a științei noastre de mare smințișor ”foarte” drept și ”foarte” ortodox care se laudă din orice pe sine și se îndreptățește cu egoism pe sine ca să fie lăudat și să se laude și să se înalțe pe sine.

Să-i vezi atunci pe toți smințișorii și ”drepții” cum se laudă că nu se laudă deloc și că nu s-au lăudat niciodată și să-i vezi cum sunt gata să te și bată dându-se jigniți ca să dovedească că nu se laudă și să-i mai vezi cum se auto-corectează în văzul lumii sau cum nu se auto-corectează ca să nu se arate perfecți sau să-i vezi cum se arată că ar învăța mult și mereu dând defapt prin orice comportament lecții altora pentru lauda de sine!

Nu te rușina, lepăda sau lăuda cu postul înaintea altora ci luptă cu pofta-mintea-inima rea-babilon a copilului rău și prost Bulă: lupul-bunbun-bhul-buhul-eliberău-păcatos care se laudă pe sine-tine însuți dând lecții de mare valoare, de urmat, de ținut neobservând că ține minte că păcatul e bun așa cum ține minte și că lupul e bun mai ales acela ce se dă-arată bun (viclenie).

Acolo-i problema, că iei aminte pe dos și că ții minte toată viața, ții minte că lupul travestit Bulă-Bhulă e bun și te iei după el și după ”bunătatea” lui. Te bucuri când îl auzi sau îl revezi fiindcă-l știi așa cum îl ții minte bun (greșit) deși nu e cine credeai tu (un om bun, un duh bun) ci e lupul ”bun” care te mâncâ preschimbându-te în lup ”bun” , de ” bine” ce se laudă pe sine, pe tine.
__________________
”-Simone, fiu al lui Iona, Mă iubești tu pe Mine?
-Da Doamne........te iubesc.
-........”

Last edited by Petru7; 04.03.2021 at 15:44:29.
Reply With Quote