Da, Andrei, spatiul problemei s-a mai luminat, detaliile adaugate imi par semnificative.
In acest caz, dincolo de nesfarsita problema a etichetarii (pe care o consider ameliorabila in primul rand prin educatie sistematica pentru relatiile cu alteritatea, insa la noi educatia e sistematic proasta) gasesc cu atat mai potrivita opinia din prima mea postare: cand avem astfel de afectiune, cred ca e cu atat mai important sa precizam clar, de la bun inceput, si sa negociem cu atentie limitele. Asta pentru a fi orientati in spatiul real al contractului de munca si pentru a preveni incidente dintre cele mai neplacute.
A ascunde faptul ca sufar de epilepsie este o minciuna dintre cele mai nefaste. Eu unul sunt convins de asta. Macar ca minciuna are picioare scurte. S-a vazut si aici, prin ironia incidentului.
Deoarece am avut mai bine de douazeci de ani cativa prieteni nevazatori, unul fiindu-mi de fapt cel mai bun prieten, si deoarece am participat inca 5 ani la o lucrare de doctorat pe problema deficientei vizuale, pot spune cu incredere: este vital ca persoana cu handicap sau, mai nou spus, cu deficiente, sa isi constientizeze clar limitele si sa nu viseze prea departe, sa nu mizeze excesiv pe ingaduinta "normalilor". Aceasta tine de procesul indelungat al educatiei speciale si totodata de procesul integrarii si normalizarii. Dar atentie, normalizarea nu inseamna ca ne credem normali (asta e cea mai proasta varianta, cea in care ne refuzam asumarea particulartatilor personale) ci faptul ca avem aceleasi drepturi, acelasi acces la valorile si resursele societatii insa tinemcont de particularitatile personale. Si ne asumam din start posibilitatea ca, daca vom concura cu cei fara deficiente, macar in anumite domenii avem destule sanse sa pierdem. Mai ales in societatea concurentiala de astazi, care depaseste pe alocuri chiar vremurile salbatice.
Pana la urma ne gasim fiecare un loc potrivit noua sub soare. Asa e si firesc, asa e si de dorit.
Nadajduiesc ca persoana in cauza va trece peste necazul momentului si va invata tot ce e valoros din aspra lectie de viata. Dumnezeu sa il lumineze, sa ii dea putere, sa il ocroteasca!

P.S. Nu voiesc sa dau curs unei alte intregi dezbateri, doar amintesc ca in literatura de specialitate si chiar in unele hotarari oficiale ale unor state cu bogata experienta in domeniul diverselor deficiente, se vorbeste despre ... discriminarea normalilor (precum si despre discriminarea barbatilor etc.). Macar ca un doctor in psihologie nevazator primeste un ajutor semnificativ de la stat, care ii permite sa vietuiasca relativ decent, in timp ce altul, vazator, rabda marginalizat, inclusiv de foame. Ma opresc aici.