Citat:
În prealabil postat de Carina Laura
acum îmi dau seama ca îmi lipsesc enorm toate momentele ce le-am fi putut avea, si nu le von mai avea niciodată..cel putin nu cu ea....Imi vine sa plâng..dar mi-e frica ca daca o fac voi cafea intr-o depresie sau cine stie ce probleme, si ma uit la fiul meu mic , care are nevoie de noi si stiu ca nu pot permite asta....Nu vreau nici sa iau antidepresivele preventiv, pt ca ma fac din om normal o semi-leguma...dar nici nu garantez ca am resursele duhovnicesti si psihice ca sa depasesc asta doar cu câteva anxiolitice pe care nu le voi putea lua prea mult, ca day dependenta...Poate voi veti avea un gând sau o vb care îmi va fi de folos...Doamne ajuta!!!
|
Nu e bine să pui așa problema cu ce momente ai fi trăit,
n-a fost să fie mai mult de atât, nu e nimeni vinovat nu mai face exerciții de imaginație cu
„ce ar fi fost dacă”, asta vrea și vrăjmașul ca să te atragă în deznădejde.
Ai grijă de tine, de copil și de soț ești o mamă grijulie care s-a preocupat să urmeze o viață Bisericească nu cred că ai vreo vină, mergi mai departe.
Dumnezeu te-a ținut ca să ai grijă de ce ai, nu te mai învinovăți sau întrista pentru că voia Lui a fost să trăiești.