Citat:
În prealabil postat de stefan florin
exista o traditie iudaica ce spune ca in aceasta zi Dumnezeu a inceput lucrarea de creare a lumii si tot in aceasta zi, Mantuitorul a pus inceput activitatii Sale de propovaduire a Evangheliei. Asta e tot, o traditie
|
[ Ies ] Ieșirea
[ Cap. 12 ] Mielul pascal. Sărbătoarea azimelor. Sărbătorirea Paștelui. Moartea întâilor-născuți ai Egiptenilor. Plecarea Israeliților.
1 Grăit-a Domnul către Moise și Aaron în țara Egiptului și le-a zis:
2 âLuna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului.
3 Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel și spune-le: â În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel; un miel pentru fiecare casă.
4 Iar dacă'ntr'o casă vor fi prea puțini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câți sunt de trebuință [ca să mănânce în întregime] un miel.
5 Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească și fără meteahnă; veți lua fie un miel, fie un ied.
6 Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a acestei luni a, și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre seară b.
7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus, în casele unde-l vor mânca.
8 În chiar noaptea aceea să mănânce carnea, friptă la foc; s'o mănânce cu azimă și ierburi amare.
9 Din el să nu mâncați ceva crud sau fiert în apă, ci numai fript la foc, capul cu picioarele și măruntaiele.
10 Din el să nu lăsați nimic pe-a doua zi, os din el să nu zdrobiți c. Ceea ce va rămâne pe-a doua zi, să ardeți în foc.
11 Și iată cum să fiți când îl mâncați: cu coapsele'ncinse, cu sandalele'n picioare și cu toiagul în mână d; și să-l mâncați în grabă: e Paștile e) Domnului."
Asadar nu e o traditie ci cuvantul lui Dumnezeu si vine ca o prefigurare.
"e)Etimologia cuvântului Paști (în românește, de la grecescul pásha) e necunoscută. Ebraicul pésah e legat de verbul pÄsah = âa șchiopătaâ, âa săriâ, âa juca într'un piciorâ, âa sări pesteâ (a omite), âa cruțaâ. Vulgata îl explică: id est transitus Domini = âadică trecerea Domnuluiâ, sens referitor la faptul că Dumnezeu, în noaptea aceea, a trecut (a străbătut) Egiptul. Primul sens s'ar referi la faptul că, trecând, Domnul âa sărit pesteâ, âa cruțatâ casele fiilor lui Israel. Fără a nega aceste sensuri, literatura patristică raportează cuvântul și la âtrecereaâ lui Israel prin Marea Roșie, adică de la robie la libertate. Evenimentul istoric este, în același timp, și o prefigurare: el Îl anticipează pe Iisus Hristos, Cel ce âdin moarte la viață și de pe pământ la cer ne-a trecut pe noiâ (din Canonul Învierii)." Nota din Sfanta Scriptura versiunea Anania.