[Mihailc]

Are dreptate parţial părintele Pruteanu, nu degeaba e liturgist cu operă de cercetare în domeniu, din punct de vedere strict tipiconal articularea dintre ciclul liturgic mobil şi cel fix este reperul central al calendarului Bisericii, ştim cu toţii că duminicile Octoihului sunt numărate "după Rusalii", cu excepţia celor aflate în proximitatea marilor praznice şi absorbite în tematica acestora.

Însă hotarul vremilor de la 1 septembrie are substanţă în iconomia Bisericii, întrucât, dacă vă uitaţi bine de o parte şi de alta sunt două praznice ale Maicii Domnului, Adormirea respectiv Naşterea, două momente cruciale în istoria îndumnezeirii omului, alfa şi omega lucrării lui Dumnezeu cu oamenii şi Creaţia în ansamblul ei. O privire sinoptică, cu ochiul duhovnicesc treaz, asupra structurii anului bisericesc relevă faptul că desfăşurarea sărbătorilor se organizează pe spirale de câte trei ani incluşi în unul singur, având ca punct de plecare Naşterea Maicii Domnului pe prima rotire, apoi lucrarea Mântuitorului în a doua rotire, iar în a treia rotire momentele dense ale Săptămânii Mari, Patima şi Învierea, Înălţarea şi Cinzecimea, apoi, ca o arătare iconică a scopului vieţii omului şi sensul tuturor evenimentelor anterioare, Adormirea Maicii Domnului (care este în acelaşi timp o înviere şi o înălţare). Prin urmare, substratul teologic există şi este foarte bogat în semnificaţii. Anul bisericesc începe şi se termină cu Maica Domnului, fiindcă Preacurata este prototipul şi începutul îndumnezeirii prin har a omului.