[Corinusha]

Yasmina, din pacate exista si cazurile care sunt asa-zisele exceptii. Chiar exista parinti care numai parinti nu pot fi numiti. Nu zic ca e cazul ei; nu as avea cum, pentru ca nu avem suficiente detalii.

Dar sa iti caute prin lucruri un parinte e groaznic; am trecut si eu prin asta. Nici macar nu stia ce cauta; nici macar nu stiam ce cauta...dar ea cauta sa afle...habar nu am ce; si daca gasea orice chestie cat de mica care sa nu ii convina venea scandalul; probabil efectiv avea chef de cearta in momentele alea... Nu stiu, sincer, dar mi se pare cel putin aberant sa cauti in lucrurile altora, idiferent ca este vorba despre parinte, copil, iubit, sot etc. E vorba despre intimitatea personala care iti e incalcata. Mama are scuza ca e pur si simplu curioasa si vrea sa controleze tot, sa stie tot. Asa e ea, n-ai ce-i face; asa e si cu tata.

De exemplu, eu cu sotul am stat la ai mei imediat dupa nunta, dar mai mult de 2 luni si jumatate nu am rezistat eu, si am vorbit cu sotul, astfel ca am decis sa ne mutam in chirie. Pur si simplu mama cauta prin camera, prin genti, peste tot, inclusiv la sotul prin lucruri; apoi daca nu ii convenea ceva la el (ca de exemplu, lucrur banal, nu ii e foame si nu mananca, sau ca dorme prea mult in opinia ei), nu i-o zicea lui, ci mi-o zicea mie, desi i-am zis de 1000 de ori sa inceteze sa-mi zica mie ce nu-i convine la el. Daca cumva vroiam sa iesim si noi ca doi oameni normali in oras (oricum nu o faceam des, ci gen 1-2 ori pe saptamana, in weekend) ne reprosa ca in loc sa ii dam ei sa ne tina banii (sa ii adunam), noi iesim, se lua de mine daca cumva sotul lucra si eu ieseam cu o prietena la cafeneaua din colt la o cafea ca cica :"Vaiii, dar cum sa iesi din casa, ca sotul iti lucreaza; ce-o sa zica lumea ca te vede fara el?!" Si eu pur si simplu simteam ca o iau razna. Asa ca ne-am mutat.
Culmea, desi a fost o mutare cu munti de scandal, acum am in sfarsit o relatie normala cu parintii mei; dupa 23 de ani am reusit sa avem o relatie normala; o relatie in care nu imi mai poate reprosa fiecare miscare, o relatie in care, in sfarsit, nu ma ma controleaza la fiecare pas;o relatie in care nu ma mai vad ai ai ca avand 12 ani si o relatie in care sunt si eu mult mai deschisa sa vorbesc cu ei mai multe decat inainte si sa le cer sfaturi. Intr-adevar inca exista lucruri care nu i le spun (pentru ca pur si simplu nu are de ce sa le stie; sunt personale), lucruri care daca ramaneam cu ai mei le afla, fie prin ascultat pe la usi, fie prin cotrobait probabil, si iesea scandal din ceva ce efectiv nu ii intereseaza si nu ii afecteaza.

La noi a fost mai bine, pentru ca ai mei eram pur si simplu blocati la ideea ca nu sunt destul de mare si matura; s-au blocat la varsta mea de vreo 13-14-15 ani si simteau nevoia sa ma controleze total; ei bine, noi am gasit moddul corect de a schimba asta.

Dar asta nu inseamna ca sta e o prblema generala pentru toata lumea.