Daca incerci sa-ti faci o viata a ta si sa-ti gasesti un drum in viata, nu inseamna ca ai parasi-o! Sunt pentru si este normal a aveea relatii apropiate cu parintii, a-i ajuta la nevoie, a-i sprijini, etc, dar sunt impotriva tendintei unor parinti de a dori sa controleze viata copiilor lor, chiar si dupa ce acestia au deja o anumita varsta!
Acum este adevarat ca daca copilul ar merge pe cai gresite (care ar intra in sfera faptelor antisociate sau a infractionalitatii), atunci parintele ar trebui sa intervina! Insa nu cred sa fie cazul de fata.
Acum ma gândesc ca avand o anumita varsta, cred ca stii cam spre ce ai vrea sa te indrepti in viata, pe plan profesional- in ce domeniu de activitate ai vrea sa lucrezi, ce fel de serviciu ai vrea sa ai, in ce loc.
Trebuie sa-ti pastrezi calmul, sa-i arati mamei tale ca in linii mari stii ce vrei in viata, iar apoi sa aveti o discutie calma, cu argumente, in care sa-i explici punctul tau de vedere.
Pana la urma nu cred ca mama ta iti vrea raul- iar o discutie intre doi oameni maturi poate lamuri lucrurile.
|