Despre Martin Luther (1483-1546) s-a scris ca a fost o personalitate de exceptie, uriasa,o mare de puteri, de impulsuri, de cunostinte, de nerabdare, " plina (aparent, si pentru cei care n-au inteles, si nu inteleg pana astazi miezul mesajului sau!) de contradictii interioare, cladita din extreme si exprimata in paradoxuri" (si stau si ma intreb???, oare nu este ortodoxia cea mai paradoxala -pt. stiinta profana mai ales (cea cu putintel Duh, sau chiar fara si cea inchipuita!), deci nu este ortodoxia cea mai paradoxala invatatura [color=red]de credinta[/color])?
Pe Luther unii l-au prezentat ca "pe un apostol, sau profet prin gura caruia a grait Duhul Sfant, cum n-a mai facut-o de la Pavel incoace, ori mai simplu ca pe un filosof religios de geniu...................."
Pentru Luther insa credinta ramane doar la nivel abstract, metaforic, si nici decum o aplicatie a harismelor Lui Dumnezeu in viata de fiecare clipa a fiecaruia dintre noi, dreptatea este doar o idee de speculat in diverse sisteme, inclusiv filosofice, nicidecum fundamentul care sustine intreaga creatie, si naste cu necesitate clipa de clipa existenta.
|