Subscriu.
Si aduc dovada pe fiul meu, de aproape 6 ani, care a suferit caderea din top a Mosului inca de la 3 ani. Nu-i vorba, asteapta darurile Mosului si nu le spune colegilor de la gradinita ca Mosul e de fapt o poveste. Ii place atmosfera specifica a sarbatorii, spectacolul de la gradinita, emisiunile de la TV, filmele, luminile orasului etc. Dar toate mai degraba il amuza, resimte zilele de iarna in mod placut.
Mi-a spus insa un lucru, de curind, care ma face sa cred ca a cugetat serios asupra unei probleme. Mi-a spus care e diferenta dintre Mos Craciun si Nasterea Domnului. V-o spun si voua, chit ca s-ar putea sa va amuze (copilaria din seriozitatea copilului...)
Iata cugetarea lui Tudor:
- pentru Mosul nu tii post,
- nu intensifici rugaciunile si mersul la Biserica,
- ii ceri, desigur, cadouri frumoase si (asta m-a atins) uneori il rogi ca mama si tata sa nu se mai certe..., dar nu ii ceri sa te mantuiasca,
- nu ii ceri sa te curete de pacate,
- nu faci semnul Crucii,
- daca nu primesti cadou de la Mosul e neplacut, insa nu e o tragedie, dar daca te respinge Domnul e cea mai mare tragedie.
Pe mine m-a amuzat, apoi m-a pus nitel pe ganduri.
Intr-adevar, asa cum spune George, pierderea farmecului Mosului nu a pricinuit vreo atingere nedorita credintei lui Tudor in Hristos ci, imi pare acum, poate chiar a eliberat-o pe aceasta de (sper sa nu par cinic) balast.
Mosul e intr-adevar bun pentru copilul din mine, recunosc, dar exista multi copii care au nevoie de hrana sufleteasca de om mare. Asa cred.