Citat:
În prealabil postat de monica.miholca
Si totusi, iertarea (in astfel de cazuri) e un lucru foarte greu!
asa cum zicea si Nina, casatoria s-a desfacut prin adulter, deci daca nu poti trai linistita cu el, nu e un pacat sa te gandesti la divort!
in teorie, e foarte simplu sa zici "iarta!", dar in practica lucrul e foarte greu, iar daca cineva nu are totusi liniste, macar din cand in cand, cum ar putea sa se linisteasca in sufletul lui, sa iti castige din respectul de sine pierdut, sa se roage, sa se adune cat de cat,cum ar putea sa ierte? cum ar putea sa ierte un om care este terorizat zi de zi? e usor de spus, dar greu de facut. intr-adevar, sunt multi sfinti care au acceptat umilirile cu bucurie, traind in permanent cu inima langa Mantuitorul. dar e cale lunga pana acolo.
e important sa nu te deznadajduiesti. roaga te cu credinta, si cu toata inima. si daca viata cu el ti se pare un calvar, poti divorta linistita. ai DREPTUL asta, dupa cate a facut!!
|
Va multumesc din suflet la toti pt cuvintele voastre,pt incurajari.Sa divortez?Am doua fete,mi-e frica sa iau viata in piept,dar daca asa e dat de la DUMNEZEU,o sa ma descurc.Am plans si am suferit in tacere,nu m-am dus sa vb sau sa ma cert cu acea femeie,nu ma pot compara cu ea.Mi-am dus crucea casniciei in curatie trupeasca si nu-mi pare rau.Mi-e f greu,am crezut ca o sa uit,dar sotul meu vb mereu de acel copil pe care il are cu acea femeie,e baiat .Nu am nimic cu copilul,si daca stiu ca asta mi-ar aduce linistea in casa,l-as lua sa il cresc,i-am spus si sotului asta,dar cred ca lui ii e gandul si la mama lui....Nu mi-a ramas decat sa ma rog la bunul Dumnezeu sa ma lumineze si sa pot continua viata,sa lupt pe fetele mele ,care imi dau curaj si forta sa suport situatia.DOAMNE AJUTA si sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea sa treaca prin ce trec eu acum.