Citat:
În prealabil postat de goldfinger17
Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.  M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg! |
cam asa ceva simt si eu...si e k un fel...de....atractie...puternica...si mai ales cand sunt intr-o Manastire,,,sau in preajma unui preot sau calugar,,, si cand sunt asa,,,,uit de tot,,,de lume,,,parinti,,,frati,,,prieteni,,,parca as fi si eu un calugar,,,si 1... nici parintele duhovnic nu ma lasa...adik nu imi da binecuvantare sa plec la Manastire,,,k ii e teama sa nu ma smintesc,,,si eu citit multe,,,si cam stiu la ce sa ma astept,,,cu toate k imi e greu sunt mereu gata,,,sa le,,,implinesc sa zic asa pe toate....si 2...nici parinti nu ma lasa sa plec...si le-am dat de inteles k am sa plec,,,da nu cand...si deja cam imi planuiesc,.,,cum o sa plec,,,ce o sa fac,,,la ce Manastire,,,etc...da ai dreptate poate sa fie si o ispita de la diavol...dar acum sa fie doar voia Domnului,,,noi sa tinem scanteia asta de a pleca la Manastire,,,stii cum e vb aia,,,bate fierul cat e incins,,,da nici prea tare,,,k se indoaie,,,ee,, noi sa il mentinem asa,,cald,,,si atunci cand ardeee cel mai tare,,,adik dorinta noastra de a pleca,,,atunci sa plecam,,,si sa uitam de cele lumesti,,,cum erea un monah...avea tot asa aprinderi din astea sa plece la Manastire...si isi..vanduse casa,,,lucrurile le-a impartit la saraci,,,si a plecat doar cu o traista dupa el...in drum spre Manastire,,,ii da in gand satana k a uitat ceva acasa,,,k mai trebuia sa faca ceva...asa sa intamplat de 3 ori,,,in 3 zile,,,si atunci el a stat putin pe ganduri,,si si-a dat seama k e ispitit de diavol,,,si ce crezi k a facut,,,??...sa dezbracat de hainele si a lasat traisa jos,,,si a fugit pana la Manastire,,,si de atunci ii zice Atletul lui Hristos...ehhh....ce nu ar face satana sa ne intoarca din drum...ar rasturna lumea pe dos.,..el ar putea si mai multe....da nu il lasa Prea Bunul Dumnezeu,,,
Doamne ajuta...Sanatate...si iarta-ma si pe mine pacatosul...dak te-am deranjat cu ceva,,,sau nu ai inteles ce am vrut sa iti explic