[AlinB]

Pai mai intaii devine optionala, oamenii se obisnuiesc cu ideea, intra in cutuma sociala ba chiar in normele morale ale societatii - ajutam astfel pe cei care sufera, nu?

Pe urma se introduce discret optiunea familiei, daca medicul avizeaza si familia decide, iarasi este eutanasiat.

Pe urma decizia familiei este si ea scoasa din ecuatie, motivul ramane acelasi, umanitar, procedura se schimba nitel, nu mai este nevoie de aprobarea "subiectului", sau a familiei, daca o comisie de medici (comisie, da? oameni responsabili, cu capul pe umeri, diplome, etc.) stabileste ca respectivul nu mai poate fi ajutat, sufera prea mult, etc. este eutanasiat in baza acestei decizii.

Cand si asta devine procedura/norma cvasi-universal acceptata (umana, da?), nu mai e nevoie nici de comisie, legea stabileste contextul general pentru eutanasiere, o limita de varsta + (eventual dar nu neaparat) o problema de sanatate ceva mai serioasa, etc.

Acest "progres" moral n-ar fi posibil daca n-ar exista acelasi "progres" moral si la nivelul spiritual al individului.
O data Dumnezeu alungat si stomacul preaplin, orizontul omului se ingusteaza asa mult incat orice ii pui in faza inghite pe nemestecate.