Citat:
În prealabil postat de Nietzsche
Pe Dumnezeu nu prea îl interesează de majoritate, chiar e mort pentru ei însă este viu petru cei aleČ™i de El, pe care îi Č›ine separat de lume prin anumite mijloace. Cam ăsta e adevărul deČ™i e foarte greu de crezut, chiar Č™i eu am avut îndoieli până ce am întâlnit unul dintre ei. E foarte adevărat, omul efectiv a venit ca muncitor la mine în curte Č™i tot ce isi dorea îi venea automat fără să insiste, incredibil! Tata inclusiv îl favoriza, Č™i după o lungă discuČ›ie cu acest individ mi-am dat seama că e ceva deosebit în legătură cu el, dacă tata a insistat să ia cina cu noi, Č™i era un necunoscut... inclusiv mama! Nu imi venea să cred, ei care sunt foarte circumspecČ›i cu străinii, în cazul acesta parcă îl cunoČ™teau de-o viaČ›ă, chiar i-au dat Č™i un ciubuc barosan când au aflat că nu are casă să locuiască. L-am tras de limbă în decurs de 3 saptamani Č™i mi-a zis că are un foc ce arde în pieptul său Č™i că este purtat de o atracČ›ie electromagnetica, aČ™a s-a referit la această "putere" descrisă de el care îi uČ™urează viaČ›a. După ce mi-a mărturisit a plecat Č™i nici nu am mai dat de el. Deci, da cred că nu toČ›i suntem la acelaČ™i nivel...
|
Fiecare suntem unici in fata Lui. Nu se pot asemana unul cu altul, nici daca doi oameni ar fi gemeni siamezi. Fiecare are destinul sau propriu si calea sa de urmat pentru ca vin cu istoric diferit, vointa proprie si cu viteza diferita de evolutie/invatare.
De aceea mantuirea n-are cum sa fie "pausala"(colectiva).
Un asemenea caz precum cel descris de tine ar putea sa fi fost un inger trimis special cu o misiune; poate de aceea n-ai mai dat de el.