[cristiboss56]

Povestea picăturii

A fost odată ca niciodată un discipol care îl întrebă pe maestrul său:
- Care este lucrul ce mă separă de adevăr ?
Maestrul îi spuse:
- Nu eşti singurul care este separat de adevăr, mai sunt şi alţii. Îţi voi spune douăsprezece povestioare care îţi vor părea simple dar care sunt pline de înţelesuri adânci. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul.

Prima poveste:

A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu există Ocean. Tot astfel se întâmplă cu mulţi oameni. Trăiesc înlăuntrul lui Dumnezeu şi spun că nu există Dumnezeu.

A doua poveste:

"Vreau să fiu liberă" spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; şi oceanul, în compasiunea sa, a ridicat-o la suprafaţă.
"Vreau să fiu liberă" spuse din nou picătura de apă şi soarele, auzindu-i glasul, o aşeză într-un nor.
"Vreau să fiu liberă" spuse picătura încă o dată şi norul o eliberă, iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picătură deveni foarte intelectuală şi mândră de erudiţia ei. Deşi trăia mai departe în Ocean, ea nu mai aparţinea Oceanului; deşi era înconjurată de miliarde de alte picături se simţea singură şi neînţeleasă.

A patra poveste:

" Nici o picătură nu este cu adevărat valoroasă. Viaţa unei picături este inutilă." spuse picătura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

"Fără nici o îndoială, există un lucru de care mi-am dat seama: eu sunt mai importantă decât oceanul!" spuse picătura din ocean.

A şasea poveste:

"Nu voi putea niciodata să ajung la Ocean" spuse picătura din Ocean.

A şaptea poveste:

"Oh, ce-mi pasă mie de Ocean?!" spuse picătura din Ocean.

A opta poveste:

Era odată o picătură care-şi regreta soarta. La urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului şi nu ştia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picătură din Ocean chemă toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

"Prin puterea cu care am fost investită" spuse picătura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteţi excluse din Ocean!"

A unsprezecea poveste:

"Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătura nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru altă picătură.

A doisprezecea poveste:

"Dacă aş putea cuprinde fiecare picătură cu dragostea mea atunci aş deveni Oceanul", gândi o picătură. Cum gândi aceasta, picătura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătură care îi făcuse un mare rău şi, cu toate că era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Şi pentru că nu putu să-şi reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devină Oceanul...

După ce ascultă toate aceste povestiri cu tâlc, discipolul îl întrebă pe maestrul său:
- A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul ?

Şi maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce căuta Profunzimea Oceanului. Dorinţa îi era mare şi puterea de iertare îi era la fel de mare. Văzându-i aspiraţia, Oceanul îi spuse:
- Tu şi cu mine suntem una!
Şi Oceanul îşi deschise larg braţele şi îmbrăţişă picătura, şi tot ce aparţinea Oceanului deveni şi al picăturii. Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafaţa Oceanului şi prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

Privindu-şi discipolul, Maestrul îi spuse:
- Află astfel, o, ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc şi că-i primeşte în măreţia sa pe cei ce o doresc cu adevărat.
- Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătură devine murdară? întrebă discipolul.
Maestrul râse din toata inima:
- O picătură nu poate deveni atât de murdară încât oceanul să nu o poată curăţa.