Subiect: Istorii cu talc
View Single Post
  #1216  
Vechi 30.01.2019, 00:04:52
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit

O întâmplare infricosatoare s-a petrecut pe vremea împăratului Mauriciu al Bizanțului, la sfârșitul secolului al Vl-lea.
În Tracia, bântuia locurile, un tâlhar vestit, care ajunsese spaima satelor și a drumurilor. Nu-l putea prinde nimeni. Împăratul se gândi atunci să-i ofere iertarea, cu condiția să vină singur la Bizanț, să nu mai fure și să-i ceară iertare. Auzise de dânsul că nu se lăsa sub nici un chip prins de frica pedepsei și astfel nu mai avea de ales altceva, decât să continue cu viața de tâlhărie. Aflând acum de iertarea și condițiile împăratului, se prezentă înaintea lui, ceru iertare și precum i se făgăduise, așa se făcu.
După două zile se îmbolnăvi și fu dus la spital. Noaptea avu un vis grozav și când se trezi începu să se roage lui Dumnezeu de iertare pentru toate relele pe care le săvârșise. Obținuse iertarea oamenilor, dar iertarea de la Dumnezeu începu să-l preocupe acum mai mult. Se pomeni plângând, el care nu plânsese niciodată și nici nu se înduioșase de lacrimile altora. Udă basmaua pe care o avea cu sine și perna și așternutul. Și așa plângând, boala îl învinse și trecu în lumea cealaltă.
În aceeași noapte, după ce îl priveghease pe bolnav până târziu, medicul ațipi și avu un vis. Se făcea că vede o mulțime de diavoli, ca niște ființe hidoase, întunecate, care stăteau în jurul patului celui bolnav. Aveau cu dânșii o mulțime de hârtii, de zapise pe care erau însemnate toate păcatele lui, cerându-i sufletul să-l ducă în iad.
Au apărut și doi îngeri, ținând în mâini o cumpănă. Pe unul din talere puseseră demonii hârtiile lor. Celălalt era gol. Talerul cu păcatele se lăsă de îndată în jos, până la pământ. Cei doi îngeri se întrebau dacă au ceva de pus pe talerul celălalt. Căutară în viața tâlharului ceva bun, dar nu găsiră nimic și erau triști. Atunci, unul din îngeri observă basmaua udă de la capul lui. Înțelese că era udă de lacrimi. Nu cumva erau lacrimi de pocăință! Se va vedea.
Luă basmaua și o puse pe talerul gol. Și în aceeași clipă talerul se lăsă în jos cu atâta putere, încât zapise-le diavolilor săriră în toate părțile și se risipiră pe jos.
În momentul acela doctorul se trezi, se îndreptă spre patul bolnavului și îl găsi mort. Lângă el era basmaua udă de lacrimi. O luă și o duse la împărat spunându-i: „Iată basmaua care i-a adus tâlharului iertare și în ceruri” (din Prolog, 17 octombrie).
Biserica ne pune la dispoziție mijloace pentru a ne afla și noi, de voim, în stare de pocăință. Nunai Biserica ne pune la dispoziție Taina spovedaniei. Trebuie doar să ne hotărâm să-i spunem lui Dumnezeu greșelile care ne macină. Greșelile care ne fac opaci față de alții. Să i le spunem și Dumnezeu, prin duhovnic, ne va da dezlegare. Le va șterge pur și simplu. Ca și cum n-au fost niciodată. Ca și cum s-ar fi petrecut într-un vis rău.
Prelucrare dupa Mitr. Antonie Plamadeala
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote