Subiect: Ce se intampla?
View Single Post
  #5  
Vechi 10.02.2020, 15:14:15
Moroco's Avatar
Moroco Moroco is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.04.2019
Locație: Cluj-N
Religia: Ortodox
Mesaje: 115
Implicit Ce se întâmplă?

Păi se întâmplă multe... omul fuge din oștirea Divină și nu mai vrea nici să învețe carte sfântă, nici să aleagă dreptatea la fiecare pas, nici să caute Adevărul și nici să facă binele poruncit... așa că ce să mai vorbim de luptă?.. de lupta cu păcatele priprii și personale ca să fie precum este Hristos.

Omul zilelor noastre se trezește să se lupte cu orice și cu oricine numai ca să nu participe la războiul divin ca un soldat ce face parte integrantă din oștirea divină care duce lupta cea bună cu toată creația neascultătătoare.

E grea lupta și mulți sunt cei ce fug de pe front, părăsind armata divină.

Păcatul, lumea, satanismul, ateismul, păgânismul și viața liberă a propriei voiri bazată pe sinele propriu și pe ''învățătura bunului plac'' sau a legii proprii aplicată discreționar este foarte atractivă și omul trădător înlocuiește războiul cel Adevărat cu tot felul de alte lupte și războaie care fatalmente nu au nicio valoare.

Doar întâmplător se poate ca ducând luptele și războaiele astea fără valoare, pentru bani, pentru slavă de la oameni, pentru împlinirea propriilor visuri, idealuri, realizări, pofte și plăceri, pentru satisfacțiile mândriei eului sau a născocirilor și intereselor mentale, a socotelilor și judecăților, pentru ''fericirile'' sau răzbunările iubirii trăite fără nicio poruncă, fără nicio credință, fără nicio fidelitate credincioasă și fără nicio călăuzire luminoasă... deci ducând luptele vieții vremelnice se poate ca doar întâmplător să poți fi și tu pentru puțină vreme pe aceiași lungime de undă, pe aceiași fază, în același spațiul comun cu voia Divinității.

Fără integrare în armatele duhovnicești divine viața pe pământ a omului este inutilă oricât învață și luptă el ca să câștige.

La finalul unei vieți în care omul nu a răbdat să rămână în războiul cel Adevărat până la sfârșit va constata cu surprindere că n-a realizat nimic și că în cer n-a luat nimic cu el de pe pământ, din lume.

N-a luat nici bani, nici construcții, nici mobilă, nici aparatură, nici mașini, nici diplome, nici decorații, nici toate vorbele oamenilor fie aprecieri fie ocări și hule și nici pământurile, nici mâncărurile, nici concediile, nici magazinele și nici toate cărțile citite sau poveștile și filmele văzute.

Va constata că în cer poți lua doar ceea ce ai biruit împreună cu Hristos în lupta Lui și a ta cu păcatul.

Va fi o mare tristețe și o mare dezamăgire pentru unii atunci.

Dacă nu vrei doar să trăiești ci vrei și să te desăvârșești atunci nu există altă cale decât ÎNROLAREA în armată, dar nu în orice armată ci în armata DIVINĂ!

Războiul duhovniceasc al Domnului cu satanismul pentru eliberarea sufletelor din veșnicia minciunii, păcătuirii și răutății este singurul război la care trebuie să participăm înrolați în armata lui Dumnezeu.

Un creștin luptă ca să asculte și să se supună prin credință lui Hristos și prin El lui Dumnezeu și luptă mult mai puțin ca să se revolte pentru libertate căci un luptător creștin adevărat mai întâi caută să se supună lui Dumnezeu pentru că de la Dumnezeu vine binele prin lucrările oamenilor credincioși.

Că nu te supui tiranilor sau șefilor sau cuiva nu te ajută la mai nimic dacă tu nu ești în același timp supus lui Dumnezeu.

Ce fericire ți-ar putea da eliberarea din robia tiranilor, din robia poruncilor șefilor dacă ai fi pe mai departe rob păcatelor, viciilor, răutății? Ar fi dovada celei mai mari prostii să te ridici la luptă și să mergi la un război de dezrobire a trupului în timp ce sufletul îți rămâne în ghenă, în minciună și păcătuire. Deci mai înainte de toate lupta cea bună este să te supui în credință Domnului Hristos prin sfinți, prin trimiși, prin Cuvânt și să rabzi tirania evitând revolta față de oricine care se vrea a fi stăpânul tău căci e absurd ca în loc să lupți să asculți și să te supui cu mulțumire Domnului să te nemulțumești și să te revolți cu ură și cu cârtire față de semenii tăi pe care ești dator să-i respecți și să-i iubești.

Dacă totși vrei să te revolți, căci nu mai poți altfel atunci fă-o cu dreptate așa ca cei mai buni procurori și detectivi sau inspectori de poliție, luptă ca ei să eliberezi nevinovații de asupririle celor mai răi și mai violenți și mai păcătoși apărând sfinții și nevinovații pentru că nu ei greșesc. Dar ce rost are să faci munca asta de îndreptare sau de pedepsire dacă tu însuți ești păcătos căci Domnul a zis ''Cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra!'' Deci dacă nu ești fără de păcat și judeci sau condamni sau lovești un semen de al tău pentru dreptate asta este dovada cea mai clară nu că ai curaj ci că îndrăznești să ajungi și tu așa ca alții să fii cel mai mare ipocrit!

Deci lupta și războiul divin este să ne supunem duhovnicește sufletul Domnului și Cuvântului Său în timp ce trupul rabdă cu gândul la Hristos toate chinurile și toate loviturile tiranilor potrivnici, toate poruncile necuvenite și toate batjocurile șefilor și stăpânilor vremelnici dar fără ca să-i judeci sau să-i urăști cu nemulțumire cerând întruna răzbunare.
__________________
Morocoșul e școlarul vsovi ce învață lepădarea de sineu-tueutu-e-și-u și de lume. Pentru asta cred că ar fi bine să citim cu credință din Cuvânt. (Fac ''reclamă'' (ne-mascată) credinței. Constituția dă voie. Sper că nu se supără nimeni.)

Last edited by Moroco; 14.02.2020 at 14:09:22.
Reply With Quote