Ne-am obisnuit cu aparitia zilnica a tot felul de articole care trag semnale de alarma asupra iminentei unei noi crize financiare (si, in final, economice) fata de care cea din 2007, din care, de fapt, nu si-a revenit nimeni va parea dulce ca un vals vienez.
Ei bine, cand acest semnal de alarma nu e tras de ziaristi, amatori, cum stim, de stiri care sa vanda ziarul, cand nu e tras nici de specialisti din sistemul privat amatori sa-si vanda sfaturile, ci este tras de oficiali, adica cei care ar trebui sa vegheze asupra stabilitatii, ceva se schimba: si anume, convingerea ca e ceva putred in Danemarca incepe sa aiba o baza serioasa.
Este randul lui Claudio Borio, seful departamentului economico-monetar al Bancii de Reglementari Internationale sa justifice cele mai alarmante scenarii. Aceasta BRI este o banca centrala a bancilor centrale, adica summum-ul stabilitatii. Or, in ultimul sau raport trimestrial, cel care detine pozitia eminenta in cadrul unei asemenea banci afirma, in rezumat, ca regele este gol. "Nivelurile de indatorare mondiala raportate la PIB au continuat sa creasca. Dezindatorarea nu a avut loc cu adevarat. Acolo unde datoria privata a scazut, cel putin in anumita masura, datoria publica a crescut" afirma finantistul.
Datoria mondiala a trecut de la 276 % din PIB-ul mondial in 2008 la 327 % astazi. Tari care par culmea soliditatii financiare, precum SUA, se dovedesc colosi cu picioare de lut. Datoria publica a SUA a trecut de 20 000 de miliarde de dolari. Peste 55 la suta din Bugetul SUA se duce in trei directii incompresibile: apararea, sistemul de sanatate si exercitiul datoriei publice. Sub sintagma "exercitiul datoriei publice" se ascunde plata datoriilor deja contractate. Mai exact, macar a dobanzilor, fiindca la plata principalului nici nu mai indrazneste sa priveasca vreun plan bugetar.
S-a intrat intr-un cerc vicios: orice crestere a dobanzilor, chiar si de numai unu la suta ar atrage un faliment generalizat. Pe de alta parte, mentinerea dobanzilor la nivelul actual ridicol de mic nu incurajeaza rambursarile, ci noi imprumuturi, deoarece niciodata banul nu a fost mai ieftin. Sistemul politic republican-democratic, care incurajeaza politica lui "dupa noi, potopul" este un alt factor, de asta data politic, in favoarea nu a rambursarii datoriilor, ci a contractarii de noi datorii.
In situatia asta s-a ajuns prin incalcarea, pe scara larga, a unui principiu de doctrina politica a Bisericii. Iata cum sistemul financiar-bancar a ajuns in situatia sarpelui care isi musca din coada. Ce poate iesi in final din asta, decat fie rahat, fie sange, fie amandoua ?
|