[Ana-Maria N]

‘ Iubitii mei, v-ati gandit vreodata ca nu suntem in lume decat pentru Dumnezeu? Pentru a-L vedea, pentru a-L iubi, a-L sluji si a-L avea pentru totdeauna in viata cealalta? Iata, ca mantuirea ta trebuie sa fie scopul si tinta tuturor grijilor si framantarilor tale. Deci, singura ta grija, care sa te preocupe permanent, trebuie sa fie cum sa te mantuiesti. ( Arhim. Gerontie Ghenoiu )

Niciodata nu e prea tarziu pentru pocainta. Sa incercam sa lasam viata pacatoasa in urma si sa ne cerem iertare de pacate...chiar si ultimul moment daca ar fi, precum talharul de pe cruce, caruia Bunul Dumnezeu i-a dat iertarea, ba mai mult i-a permis intrarea in Imparatia Cerurilor odata cu El.

Niciodata nu e prea tarziu pentru a fi noi insine ' apostoli ' pentru apropiatii nostrii, sa incercam cel putin, ' sa-i zgaltaim ' putin, pentru a nu ne trezii cu regrete cand e prea tarziu. Spun asta pornind de la Psalmul 50 : ' Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. ' Iar pentru ' a zgaltaii ' pe apropiatii nostrii sa urmam cuvintele: ‘Cine insa doreste sa atraga atentia fratelui sau, acela trebuie mai intai sa se pregateasca pentru acest lucru important si placut lui Dumnezeu,ca, prin curatirea inimii sale de pacate, prin pocainta si printr-o rugaciune plina de zdrobire, Dumnezeu sa-i ajute sa fie savarsita cu dragoste mustrarea la care s-a gandit. Caci cel ce nu se pregateste in prealabil, cel ce nu indeparteaza barna pacatelor sale din ochiul sau si nu se umple cu simtaminte bune, cu dragoste si mila catre fratele care a gresit, acela risca sa prefaca mustrarea in osandire. Si atunci rezultatele vor fi infioratoare. Caci propriile noastre pacate necuratite, aceasta barna din ochi, face pe om orb, brutal, rau, lipsit de rabdare - intr-un cuvant nevrednic sa se numeasca vindecator. ‘ ( Arhim. Serafim Alexiev )

Astazi am fost la o inmormantare, a unui baietel de 15 ani a unei colege de serviciu. A fost in coma timp de doua saptamani. Am strans toti colegii bani pentru medici, pentru medicamente, etc. Dar nu au mai folosit la nimic… Si asa a murit, fara a mai apuca sa fie spovedit si impartasit. Nu mi-a trecut prin minte, decat o pilda pe care am citit-o si care se incheie cu cuvintele: ‘ Parinte! Nu suntem nimic. Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune. Vai mie, daca ma afla moartea. Unde ma voi duce eu nefericitul? ‘