Sârguiește-te a-ți păstra mintea curată fără forme, culori, distanțe și orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu.
Deci, frate, de dorești a te elibera degrabă de aceste răutăți si pasiuni; de voiești a fugi de diferite curse și meșteșugiri ale diavolului si de iubești a te uni cu Dumnezeu si a dobândi dumnezeească luminare; luptă, bate război din toate puterile tale, a-ți goli mintea de orice formă, culoare și distanță în scurt, de orice imaginație și aducere amintea lucrurilor bune ori rele, pentru că toate sunt niște necurații și întinăciuni care întunecă curățenia, noblețea si strălucirea mintii.
Nu-i nici o patimă trupească sau sufletească care să poată veni în minte pe altă cale decât prin închipuirea celor simțite (Pentru că, chiar dacă cineva ar fi ispitit de vreo fată frumoasă, totuși de va lupta și nu-și va imagina în fantezia lui chipul acelei ființe, adâncindu-și mintea în inimă, scapă de uneltirea amăgitoare a gândurilor, de luptă, învoire și nu cade în păcat. De aceea, Grigore Teologul zice: M-a răpit vederea, dar m-am ținut". N-am ridicat idolul păcatului. âIdol a stat înainte-mi, totuși am scăpat de ispită". Imaginația și memoria sunt treptele înșelăciunii vrăjmașului. Dar mai ales imaginația. Într-însa este orice păcat).
Sârguiește-te, deci, a-ți păstra mintea curată fără forme, culori, distanțe și orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu.
Dar aceasta nu se poate face altfel decât prin întoarcerea și adunarea ei în locul cel strâmt al inimii și al întregului om lăuntric. Și obișnuit a rămâne, uneori să se roage cu jale zicând: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Să ia seama numai la cuvintele acestei rugăciuni.
Iar alteori, privindu-se, înțelege pe Dumnezeu și se odihnește (De aceea Sfântul Vasile cel Mare zice că atunci când mintea nu se împrăștie la lucrurile din afară și nu se risipește în lumea simțurilor, se întoarce în sine și se înalță la înțelegerea lui Dumnezeu. Mintea neîmprăștiată la cele din afară, nici revărsată în organele simțurilor, se întoarce către sine și prin sine se ridică la înțelegerea lui Dumnezeu").
Nicodim Aghioritul