[anna21]

În prealabil postat de mela me

Doamne ajuta la toti!
" Nu judeca, ca sa nu fii judecat"- este unul din indemnurile Domnului; in viata de zi cu zi la scoala , serviciu, in diverse locuri oameni au tendinta de a discuta unii despre altii, uneori transformandu-se si in cuvinte mai putin placute despre a treia persoana care nu e de fata.
O fosta colega de-a mea imi este si colega de serviciu( eu am fost cea care am recomandat-o aici ca avea un loc de munca cu salariu mic si un sef sever), ne stim de ani buni, destul de apropiate, ne mai spuneam bucuriile si ofurile si mi se parea ca avem multe in comun. Am mai avut si pareri impartite in diverse chestii de la serviciu, eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila.
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei) ca ea ma vorbeste pe la spate catre o alta persoana din grupul nostru, lucru care m-a durut enorm, nu m-am asteptat ( desi au mai fost ceva situatii in care mi s-a parut ca mai zicea povesti despre mine cum ca sunt prea directa); m-a durut asa de tare ca aproape am inceput sa tremur de suparare si nu-mi venea sa cred ca e adevarat; de ore bune ma tot gandesc cum sa procedez de maine incolo, stiind ca ma vad zi de zi cu ea, la 1 metru distanta; m-am gandit sa nu spun nimic, pur si simplu sa ma concentrez asupra muncii, dar sa ma departez cumva de ea; ma gandeam sa-i spun cumva subtil, sub o forma de pilda, ca si cum " actorii" ar fi niste cunostinte de-ale mele si sa vad ce crede; sunt tare confuza si tin la ea, are suflet bun, dar m-a dezamagit si nu e prima data;nici nu pot sa merg zi de zi la munca sa ma prefac ca nu am nimic; daca i-as spune in fata, ar avea foarte multe argumente in favoarea ei ( e fff incapatanata) si s-ar supara si ne-am certa( si nu vreau sa se ajunga aici); mi-a trecut de cateva minute prin minte sa vorbesc si cu parintele duhovnic in privinta asta, poate e problema la mine, ca sunt prea sensibila, dar eu tin la ea si ma doare fara sa vreau.
Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?
Multumesc anticipat celor care imi vor raspunde si iertare pentru cei neinteresati!

Sper sa nu te deranjeze punctul meu de vedere, nu as fi scris, dar tocmai zilele astea o persoana foarte apropiata incearca sa puna calus "gurii lumii", adica sa opreasca barfe, iar toate demersurile in sensul acesta mi se par similare cu a opri vantul.

1. Intotdeauna exista un risc atunci cand dai informatii personale altora: riscul de a fi folosite impotriva ta. Este un risc pe care, ca persoana adulta ti-l asumi.. sau nu spui mai multe decat este necesar.

2. Eu sunt genul de persoana care nu ascund lucruri despre mine si am invatat un lucru absolut uimitor: indiferent cat spun altora din viata mea, imaginea care se formeaza in mintea altora este imperfecta, distorsionata, partiala etc..

3. Uneori distorsiunea nu este doar in mintea celui care ma percepe, ci in mintea mea. Poate cred ca sunt prietena buna, dar doar ma grabesc sa judec sau sa dau sfaturi ca sa ma simt desteapta (), poate ma cred dreapta, dar sunt doar aspra si lipsita de compasiune etc.. Uneori prietenii vad astfel de lucruri mai bine, dar se tem sa le spuna.

4. Astfel de situatii nu se pot "indrepta". A barfit? Asta este. Acum o cunosti mai bine. Parte din vina este la tine deoarece ai avut de la ea asteptari nejustificate (pentru ca ai ajutat-o, poate). Nu mi se pare o tragedie.

5. Poate are lucruri reale pe care vrea sa ti le comunice, dar nu are ocazia sau se teme si barfa este un mod de a elibera tensiunea. Da-i ocazia sa spuna ceea ce are de spus, fara sa o "pedepsesti" (sa te consideri victima este tot un mod indirect de a-l pedepsi pe celalalt: "esti un monstru, uite cat sufar din cauza ta!" - este o pedeapsa subtila in asta)

Probabil ca ai fost nedreapta cu ea. Te citez: "eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila"
Lucrurile dure se spun "verde in fata" doar daca este absolut necesar.
(Mie nu imi este teama sa spun direct ce gandesc, dar am observat ca de multe ori este ineficient, trezesc o reactie emotionala prompta, iar mesajul ramane pierdut in neant.
Cu cele mai dificile persoane din viata mea - nu duc lipsa de asa ceva- folosesc povesti pentru lucrurile foarte serioase.
Daca te gandesti ca cel mai important lucru este ca persoana sa accepte un anumit mesaj, iar nu sa accepte ca tu stii mai bine, incepi sa gasesti modalitati potrivite de comunicare.
Ca exemplu extrem, in situatie dificila, cand stiam ca o persoana nu m-ar asculta doar din spirit de contradictie, am prezentat copilului meu situatia in detaliu, am discutat ce sa-i spuna si l-am trimis sa poarte el conversatia.. si a functionat!
A spune verde in fata, de multe ori are efect invers - aici vroiam sa ajung, iar povestea exemplu era in fraza anterioara )

6. Nu conteaza ca esti barfita. Nu este un lucru placut, dar intr-un final nu conteaza. Gandeste-te la asta.
Daca iti este jena si nu stii cum sa abordezi situatia, incearca cu umor.. Foloseste-ti imaginatia.

7. In ce a constat barfa? Poate nu este un lucru minor/ fals daca te-a indurerat atat. Poate ar trebui sa te gandesti daca chiar are dreptate. Doar o sugestie.