View Single Post
  #15  
Vechi 02.04.2018, 01:36:27
ConstantinNae ConstantinNae is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 31.03.2018
Mesaje: 16
Implicit

Citat:
În prealabil postat de simpllu Vezi mesajul
Ai avut curiozitatea să citești articolul postat mai sus?
Am citit articolul și sunt de acord cu ce zice, dar nu înțeleg legătura dintre acesta și scrierea de literatură. Articolul vorbește despre imaginație combinată cu patimă. Adică atunci când devii rob al plăcerilor imaginate.

Citat:
În prealabil postat de simpllu Vezi mesajul
Când o să-mi demosntrezi că există elfi, atunci am să fiu de acord că nu provăduiești minciuna.
Păi, nu există elfi. Cum nu au existat nici personajele (harpii, minotauri) din Divina Comedia a lui Dante Aligheri. Cum nu au existat nici Romeo și Julieta ai lui Shakespeare. Cum nu existat nici spiritele Crăciunului din opera lui Charles Dickens. Cum nu a existat nici Harap Alb și calul zburător ai lui Creangă. Cum nu a existat nici Hanul Ancuței al lui Sadoveanu. Cum nu a existat nici familia Moromete a lui Preda. Cum nu a existat niciun personaj care a fost prezentat vreodată în vreo operă literară de ficțiune.

Deci, conform definiției tale (ce nu există în realitate e minciună), întreaga literatură de ficțiune de la origini până în prezent este minciună.

Cum face faptul că personajele nu sunt oameni să fie opera literară minciună, iar dacă sunt oameni nu este minciună? Ori de spui că Gandaalf și-a luat toiagul și a tras cu energie într-un orc (în romanul lui Tolkien), ori de spui că George și-a luat bâta și s-a luptat cu Ion (în romanul lui Rebreanu), nu este tot luptă inventată? Nici Gandaalf, nici George, nici orcii, nici Ion, nu au existat, așadar scrierea pe hârtie este o minciună. De ce într-un caz minciuna e păcat, iar în celălalt nu este?
Reply With Quote