Citat:
În prealabil postat de Iliana
Pai tocmai asta e: sa spui pacatele tale si, mai mult, sa-ti para rau ca le-ai facut si sa te straduiesti sa nu le mai faci. Si sa recunosti, mai ales in sinea ta, ca din cauza pacatelor pe care le-ai facut si le faci ai tot felul de greutati si de probleme, nu din cauza pacatelor si greselilor celorlalti, asa cum cred foarte multi: pe ei se vad buni, corecti, drepti, iubitori, virtuosi, dar altii le fac numai necazuri! Se duc la preot si incep sa-i povesteasca despre sot/sotie, vecini, colegi, sefi etc, ca nu stiu ce le fac si ce le zic aia, in loc sa spuna ce pacate lor. Si cer preotului sfaturi in legatura cu achizionarea unei masini, a unei case si cate altele de genul asta (material). Sau incearca chiar sa obtina un fel de aprobare din partea preotului, asteapta sa-i bata cu mana dupa ceafa si sa le spuna: e in regula, si altii fac la fel, astea sunt vremurile in care traim , n-avem ce face... Mai putin cer sfaturi despre cum sa-si schimbe viata, ce sa citeasca, cum sa se roage... Repet, vorbesc de unele persoane si nu de majoritate.
E o carte foarte buna, cred ca tot pe forumul asta am citit despre ea, se numeste Duhovnicul si ucenicul, de Vladimir Vorobiev. O recomand.
Doamne ajuta!
|
Of, mai Iliana!
Da, spovedania este pentru spus pacatele. Dar prima problema este sa stii care iti sunt pacatele in fata lui Dumnezeu si sa le diferentiezi de alte lucruri/fapte care nu sunt pacate.
Exista tendinta la multi credinciosi sa considere ca totul este pacat pe lumea asta si nu este asa.
Pe urma daca tu spui ca numai noi insine suntem vinovati de ceea ce ni se intampla nu este asa. Sunt multe lucruri din afara.
S atunci inseamna ca totusi toti gresim si facem rau altora. Iti dai seama?
Daca eu ma duc si spun ca am gresit aia si aia si asa am facut rau Mariei, atunci si ea poate spune ca ea a gresit si deci mi-a facut mie rau.
Ori admitem ca suntem toti vinovati si atunci este normal ca facem rau celor din jur, ori suntem nevinovati toti.
Si da, exista lucruri care ne fac rau si nu sunt de la noi. Cred ca adevarul este de fapt undeva la mijloc.
Daca eu muncesc bine si imi vad de treaba si totusi firma da faliment din alte motive si eu imi pierd serviciul, este din cauza mea? Si cate si mai cate.
Oamenii sunt toti asa cum sunt si noi traim printre ei. Asta este.
Exista razboaie, inundatii, saracie, boli, somaj etc.
Numai daca toti ar inceta sa faca rau si ar fi mai buni, atunci ne-ar fi la toti mai bine.
Si cu preotul/duhovnicul trebuie sa poti discuta si alte lucruri, nu numai la spovedanie.
Trebuie sa poti intreba, cere sfaturi. Si da, te poate ajuta si sufleteste.
Trebuie sa poti sa intrebi ce n-ai inteles in credinta, din scripturi etc., pentru ca sa stii de ce te duci la biserica.
Trebuie sa poti sa ceri sfaturi in probleme care pot duce la efecte urate: divort, conflicte in familie sau la serviciu, probleme de sanatate.
Un divort este un pacat mai mare, un avoret la fel, sau conflicte cu cei din jur.
Sigur ca exista niste limite, nu te duci pentru orice prostie. Dar un duhovnic ar trebui sa aibe putini fii/fice si sa aibe timp si rabdare si intelepciunea sa-i ajute.