[dragomirna]

În prealabil postat de antoniap

Un calugar in varsta mi-a dat niste lamuriri in aceasta privinta. Un om care se spovedeste cu multa cainta si renunta la o mare parte din pacatele in care s-a complacut mai inainte, pe plan duhovnicesc poate deveni un om nou. Cum? Staruind in rugaciune smerita pentru iertarea pacatelor si dobandirea Preasfantului Duh.

Un om despatimit, fie si in parte, chiar daca mai comite greseli mici, uraste pacatul si vrea sa fie mereu placut lui Dumnezeu. In gandirea unui astfel de om a intervenit o schimbare, pe care am putea s-o numim si cu alti termeni pana la urma. Acea stare a sufletului unui om cazut in pacate mari nu se mai poate asemana cu a aceluiasi om dupa ce s-a spovedit, a renuntat la o mare parte din pacatele sale si si-a remodelat gandirea dupa voia lui Dumnezeu.

Nu ma refer numai la Spovedanie, care adesea e condusa dupa conceptia ,,Iarta-mi , Doamne pacatele, sa pot face altele!", ci la lupta cu noi insine care incepe abia dupa Spovedanie cand diavolul se sileste sa ne atraga in pacate chiar mai mari decat cele pe care tocmai le-am spovedit. In viata multor oameni exista cel putin un astfel de moment in care , mai ales dupa ce am gustat din roscovele porcilor, tanjim dupa ceva mai bun, pe plan duhovnicesc, fireste, si ne hotaram sa facem o schimbare in viata noastra. Daca aceasta schimbare ne reuseste cat de cat, se cheama ca ne-am transformat duhovniceste, adica ne-am innoit prin botezul poacaintei. Dumnezeu sa ne ajute si noua sa punem inceput bun pocaintei adevarate!

Da, frumos, si pe intelesul tuturor... :D