va multumesc mult pentru raspuns, desi mi se pare un raspuns copy-paste (in sensul ca am mai citit aceste lucruri pe internet, nu intr-un sens negativ) sau mai degraba mi se pare ca sfanta spovedanie si parerea de rau pentru pacate nu au nicio valoare pana ce voi putea sa iau sfanta impartasanie, sunt convinsa ca daca mergeam relaxata si fara parere de rau nu primeam canon care intr-adevar sa ma 'vindece' si m-as fi impartasit pana ce acest copil s-ar naste. cati din cei care duc un copil in fata preotului pentru a fi botezat se spovedesc, se impartasesc? nu stiu daca trebuie sa fiu pusa la zid pentru faptul ca eu chiar am cerut un canon mai 'greu' ca sa simt ca ma vindec nu ca sunt pedepsita, eu nu asa privesc canonul. pocainta inseamna parere de rau si mie imi pare rau de pacatele mele.
stiu ce inseamna sa fii nas, spre deosebire de multi altii pe mine chiar ma preocupa datoriile nasilor si nu as face-o fara sa stiu ca sunt apta sa pot sa-mi fac datoria fata de acel copil, insa cum spunea si un drag parinte, nu-mi pot anula aceasta sansa din start.
iertarea pacatelor se iarta si prin milostenie nu numai la sfanta spovedanie pentru ca nu putem fi desavarsiti si ar trebui sa ne spovedim zilnic ca sa fim siguri ca atunci cand murim nu avem pacate. nu exista credinta fara fapta buna, asa-i? intr-o barca poti vasli doar cu o vasla?
eu cred ca nu ar trebui sa aruncam cu noroi in nimeni, nici chiar in profesorul respectiv, in nimeni, nu avem noi destul de multe pacate ca sa ne mai facem si judecand pe altii? stie cineva caile Domnului?
am sa imi intreb duhovnicul in legatura cu acest lucru, va multumesc ca mi-ati sarit in ajutor si mi-ati raspuns la intrebare, cu siguranta duhovnicul meu ma va indruma sa fac ceea ce trebuie.
Doamne ajuta!
|