[mc2009]

În prealabil postat de heaven

Pai,daca nici tinerii din punctul de vedere al unor ortodocsi nu ar trebui sa se gandeasca la placerea de a face amor cu consoarta,pentru ca orice forma de placere este un pacat (mai ceva ca la manastire,nu alta),probabil,conform aceluiasi principiu chiar si un sarut intre doi oameni mai in varsta ar parea de-a dreptul obscen.

Parerea mea este ca nu stau chiar asa lucrurile, Biserica Ortodoxa nu a fost niciodata categorica in probleme de genul acesta, multumindu-se doar cu recomandari, delimitand insa ceea ce este considerat pacat. Sfintii Parinti, cei de la care vin aceste canoane, erau niste buni cunoscatori ai omului (inclusiv ai trupului); cat despre abordarea fiecarui caz in parte, duhovnicul este cel care stie cel mai bine cum sa procedeze.

Iar ca sa nu ramana o discutie in necunostinta de cauza, am extras din "Pravila bisericeasca" a arhim. Nicodim Sachelarie aspectele legate de topic, pentru a putea trage singuri concluziile.

"XLIII. CĂSNICIA

416. "Biserica nu fixeaza soţilor un program de convieţuire, căci nu poate intra în amănuntele zilnice, ci a lăsat totul la conştiinţa lor şi la posibilitatea de a se iconomisi unul pe altul, potrivit cu natura, mijloacele şi idealul fiecăruia. In general, soţii au datoria de a se ajuta unul pe altul şi la voie bună şi la necaz şi, mai ales, la greutăţi de boală şi de viaţă socială. Credincioşia unuia faţă de altul trebuie să fie sfîntă, copiii să fie bine crescuţi, gospodăria bine chibzuită şi, demnitatea morală şi socială cu grijă păstrată. "Căsătoria să fie păzită în toată cinstea şi palul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari" (Ev. 13,4).
417. "Iar, cei ce sînt legaţi prin căsătorie, trebuie să fie loruşi judecători; fiindcă au auzit pe Pavel, care scrie că este lucru cuviincios a se îndepărta unul de altul, la un timp prin consimţămînt, pentru ca să stăruiască în rugăciune şi apoi să se aproprie" (I Cor. 7, 4). -Dionisie 3.-
418. "Celor căsătoriţi legal, apostolul le zice: "Să nu vă lipsiţi unul de altul, decît numai prin înţelegere, pe un anumit timp, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea şi apoi iar să vă împreunaţi, ca să nu vă ispitească satana pentru neînfrînarea voastră" (I Cor. 7, 5). Insă, este de trebuinţă de a se feri de împreunare sîmbăta şi duminica, pentni că în aceste zile, se aduce Domnului jertfa cea duhovnicească" Timotei 13.
420. "Nu s-a oprit bărbatul şi femeia de la împreunarea trupească, decît numai cînd vor să se pregătească pentru rugăciune şi sfînta împărtăşanie". I7o.
422. "Bărbatul şi muierea să nu se afle în pofta trupească nici sîmbăta, nici dumineca, că într-aceste două zile mai mult se face dumnezeiasca Liturghie; însă: sîmbăta pentm sufletele pristăviţilor noştri, iar dumineca pentm învierea Mînluitondui nostm Iisus Hristos şi aceasta, să fie cu întocmirea amîndurora, adică să fie şi voia bărbatului şi a muierii" ILT, 171.

LII. CURVIA LAICILOR

455. "Cel ce a făcut malahie, se canoniseşte 40 de zile, hrănindu-se cu mîncare uscată şi făcînd în fiecare zi cîte o sută de metanii". I. Post. 10.

LIV. CURVIA-SODOMIE

488. "Cel ce va umbla cu femeia peste fire, cinci ani şi preot să nu se facă". Molitfelnic.
489. "Aşa să canoniseşti şi pe femeie de va fi fost cu voia ei, iar de va fi fost cu sila, mai uşor s-o canoniseşti, însă cum vei pricepe tu sila ei". Molitfelnic
490. "Cine curveşte cu muierea pe unde nu e treaba, ce se cheamă pe şezut, 4 ani, 150 metanii pe zi. Iar, de se va face cu muieri mai multe aceasta şi mai multă învăţătură să i se dea; aşijderea tot păcatul să se numere şi să se socotească cîte este şi cum este, că una este o muiere, iar alta sînt două muieri, iar alta sînt trei muieri şi altele multe. Aşijderea muierii unul este păcatul cu un bărbat şi altul cu doi bărbaţi şi altul trei bărbaţi şi alţi mulţi bărbaţi" PBG,84.
498. "Dacă cineva face sodomie cu soţia sa, se canoniseşte opt ani, dacă mănîncă hrană uscată după ora a noua din zi şi să facă în fiecare zi cîte două sute de metanii". I. Post. 65.
499. "Cel ce face sodomie cu soţia lui, acela preot să nu se facă, ci numai să se despartă de tot de dînsa şi dacă se va despărţi atunci, să se canonisească cinsprezece ani şi să nu se împărtăşească ". ILT, 231."