[mc2009]

Da, pentru ca poate fi o intelegere gresita a relatiei cu Dumenzeu, in care omul considera ca poate ajunge la mantuire prin propriile forte si nu prin dar, ceea ce implica egoism si mai ales mandrie.

Parintele Cleopa are o povestioara frumosa (prin volumele "Ne vorbeste ..." ?) despre asa ceva. E vorba despre un parinte (ieromonah) tanar, foarte ravnitor, apreciat de parintii din consiliul duhovnicesc al manastirii, insa despre care parintele Cleopa credea ca intra in categoria "daca vezi un frate ca vrea sa urce prea repede la Rai, prinde-l de-un picior si il trage inapoi". Ca sa-l "incerce", l-au trimis o perioada la ascultare la schitul Rarau unde nu prea erau preoti slujitori, iar dupa un timp, cand au cerut ceva vesti despre el, fratii au spus ca acesta crede ca atunci cand intra sa slujeasca in Sfantul Altar, lumanarile i se aprind singure. Intelegand ca este sub inselare, parintii din consiliu l-au chemat "acasa" si, ca sa-l smereasca, l-au trimis la schitul Grasi, la muncile campului. Dupa cateva zile de stat acolo insa, a inceput sa protesteze: el, caruia lumanarile i se aprind singure, trebuie sa stea la un loc cu mirenii ... Si a plecat de tot din manastire.

Iar parintele Paisie are o vorba (pe scurt, un fel de "nu tot"): nu fa tot ce poti, nu spune tot ce stii, nu crede tot ce auzi.