Dumnezeu lucreaza prin cine voieste. Daca multi credinciosi considera ca parintele Ilie Lacatusu este un lucrator vrednic al lui Hristos, e bine sa-i luam in considerare. Daca a devenit un rugator pentru noi toti, acesta ar trebui sa fie un motiv de bucurie.

Daca o fi gresit ceva, s-a putut spovedi, s-a putut cai, a putut atrage apoi Duhul Sfant ca orice alt pacatos pocait. A continua sa-l consideram pacatos este un risc prea mare. Daca Dumnezeu l-a sfintit pe Varvar Talharul, oare n-ar fi putut sa-l sfinteasca si pe acest preot care si-a dedicat viata lui Hristos?

Bucurestiul are o multime de sfinte moaste. De aceea, nu prea merg pe acolo. Ma simt bine atunci cand merg. In plus, aud multe persoane ca au fost ajutate prin mijlocirea acestui parinte. Am si eu evlavie la acest parinte. Simt ca mijloceste pentru noi. Fotografia cu moastele sale o tin in rand cu icoanele.

Bine e sa i se faca slujbe de pomenire inainte de a-i adresa cereri. Nu de elementul spectaculos are nevoie. Spre deosebie de romani, rusii stiu sa-si pretuiasca sfintii. Romanii sunt cam prea egoisti si mandri, se cam cred buricul pamantului. Daca nu stim sa-l cinstim cum se cuvine, Dumnezeu ne smereste. Ma refer la exagerari de orice tip.

Bine e sa tindem spre sfintenie, bine e sa aparam credinta ortodoxa si sa-i pretuim pe cei pe care Dumnezeu i-a cinstit mai intai. Daca Dumnezeu i-a daruit ceva anume parintelui Ilie Lacatusu, apoi nu cred ca trebuie sa-I contestam acest drept sau sa cartim.

Pentru rugaciunile parintelui Ilie Lacatusu, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi!