[Marimira]

*Minuni?!

Oh, cat de multe mi s-au intamplat!!!

Cea mai mare dintre ele este ca m-a adus de la ateism si necredinta la credinta!
Eu nu primisem in copilaria mea educatie religioasa, parintii mei se declarau crestini dar erau doar cu numele nu si practicanti....insa dna diriginta pe vremea lui Ceausescu si-a facut "bine" datoria si ne-a inoculat chiar de la clasa a cincea ateismul stiintific...cu care m-am luptat pana spre finalul liceului.

Dar s-a intamplat asa; in liceu in ultimii doi ani stand la internat, fara ocrotirea familiei care era in provincie, tinand cure f.intense de slabire, m-am decalcefiat si demineralizat, am capatat spasmofilie si depresiii astfel ca ultimii 2 ani de liceu 60% din timp prin spitale. f.f.bolnava, ma tineam de pereti, nu-mi puteam purta ghiozdanul (era enorm de greu pt puterile mele) ma hraneam la o masa doar cu 3-4 linguri de supa chioara, atat puteam manca. Dar din "mai nimicul" credintei ei mama care alerga pe la manastiri dar si pe la asa zise ghicitoare(nu tiganci) care deschideau nu stiu ce carti a aflat de la una din acestea ca daca ma va impartasi in biserica in care m-am botezat ma va insanatosi. Si desi eu nu prea stiam pe ce lume sunt, si ea la fel, totusi a insista si mai mult m-a tarat sa mergem acolo si M-AM IMPARTASIT, desi nu m-am spovedit pt.k nu mi s-a spus........ca trebuie DAR M-AM INSANATOSIT!!! NOROCUL MEU ca totusi eram copil cuminte si eram fecioara si desi m-am impartasit fara sa ma spovedesc totusi m-am vindecat pe loc, chiar de a doua zi nu am mai "putut" lua tratamentul pentru ca nu am mai avut nevoie si acele probleme nu au mai revenit....dar m-am trezit cu putina credinta...atunci am inteles ca El exista, nu stiam cine este El dar am inteles ca El exista si de atunci este un continuu urcus....o contnua lupta de a nu ma mai abate de pe calea pe care atunci am intrezarit-o!

Si apoi in timp (de atunci sunt 28 de ani) au venit avalanse de minuni......de care nu ma consider demna! Faptul ca El m-a bagat in seama desi nu meritam este una dintre cele mai mari minuni!

Pana cand acum, in postul Pastelui care abia a trecut mi s-au intamplat minuni dupa minuni, in sensul ca apareau probleme grele ce-i drept si eu obosisem in timp sa le port singura (eu cresc singura 2 copii in conditii destul de grele) si aveam tendinta de deprimare...dar imediat ce deschideam gura si spuneam ce problema am, a 2 zi sau in maxim 3 zile ...toate problemele destul de dificile se rezolvau ad-hoc, acest lucru a fost spre reechilibrarea mea sufleteasca, spre intarirea mea in credinta si ca pilda de viitor sa nu mai deznadajduiesc niciodata ca El lucreaza prin oricine si imi trimite ajutorul intr-o clipa........."mari lucruri a facut Domnul cu noi!"

Si repet cea mai mare minune ca a privit spre mine...desi nu sunt demna!