Da Dorin, asa se intampla atunci cand omul ajunge sa considere stare cazuta ca fiind firescul firii - indumnezeirea ii apare ca o depasire a firii.
Firea umana oricat de mult s-ar indumnezei nu iese din granitele umanului.
Indumnezeirea poate fi vazuta si ca depasire, dar nu la nivel ontologic, ci doar de relatie.
|