Multumesc pentru link, antiecumenism.
Chiar ma apucasem zilele acestea sa il recitesc pe Voculescu.
Iata un om care si-a lucrat talantii pe care i-a dat Domnul. Ca medic, ca intelectual, ca poet, ca om al Domnului.
Citez si eu:
[…] Ca și în prima clipă când l-am întâlnit: blând, îndatoritor, liniștit și resemnat. Se ruga și el, dar nu cu voce tare, nu ostentativ. Mai mult bănuiam că se roagă, când îl vedeam într-o anumită atitudine. Cu mine se purta ca un adevărat părinte. […]
Îl întrebam uneori: Domnule doctor, oare de ce trebuie să pătimiți la vârsta dumneavoastră? Și îmi răspundea: Domnule Dobre, asta mi-a fost crucea pe care trebuie să mi-o duc”.
Si o poezie care nu apare in acel link:
Poezii - Părinte, unde să te caut ?
În aceași rubrică
Părinte, unde să te caut și pentru ce te-ascunzi mereu ?!...
Pe urma ta în brazda vieții alerg de la-nceputul lumii...
Cu hidrele în fundul mării, cu viermii orbi în noaptea humii,
Cu șerpii... m-am târât alături. Apoi m-am înălțat cu greu...
De-am zăbovit atât pe cale, tu știi, de la-nceputul lumii,
De-a lungul vieților, pe tine te caut doar, Părinte-al meu!
Ce slab mă surghiuniși și totuși prin ce adâncuri am trecut;
În ce-ntrupări, ca-n niște temniți, încătușat am stat, Părinte!
Prin ce ocoluri dureroase am străbătut mai înainte,
Cu ce puteri infricoșate m-am măsurat cum m-am născut!
Și nu știam ce va să-ntâmpin de fac un pas mai înainte.
Ci singur spintecai noianul îngrozitorului trecut.
E drept că, după atâta trudă, azi sunt puternic și bogat...
Ca-ntr-un ogor rodit-a-n mine, sporind, sămânța nemuririi;
Ce-mi răsădiși pentru vecie când m-ai zvârlit în matca firii...
În suflet astăzi port o holdă, un lan întreg îmbelșugat,
Și lutul sterp de-odinioară e plin de rodul nemuririi...
Părinte, unde ți-e grânarul și când pornești la secerat?!