Citat:
În prealabil postat de Parascheva16
Nu merge link-uk.  |
Ramasi fara tata de sase ani, patru ingerasi din localitatea ilfoveana Pantelimon ai grija de maicuta lor grav bolnava :"Mami, nu ne lasa singuri pe lume!"
In orasul Pantelimon, judetul Ilfov, patru copii traiesc la limita saraciei si a durerii. Gabriel (15 ani), Nicoleta (13 ani), Alexandru (11 ani) si Ana Maria (9 ani) isi ingrijesc singuri mama grav bolnava. Femeia, Mihaela Ticaleanca (43 de ani), nu se poate ridica din pat nici macar sa mearga la toalata. Tatal micutilor a murit in urma cu sase ani. Traiesc din mila vecinilor, iar cand au o paine pe masa in casa lor e sarbatoare. Libertatea va prezinta aceasta poveste cutremuratoare in speranta ca spiritul Craciunului va mai face un miracol.
Undeva, in orasul Pantelimon, judetul Ilfov, seara rece de iarna se lasa peste strazile desfundate. Pe o raza de luna, in tropait de reni, o saniuta coboara, sau cel putin asa ni s-a parut noua, in fata unei case darapanate. Un batranel jovial se da jos greoi, ducand in mana un catastif urias. "Ma duc sa vad daca micutii de aici isi merita cadourile", le spune el renilor. Impinge cu grija usa stramba. O lumanare palpaie obscur. O icoana ii priveste de pe un perete scorojit. Un miros greu, maladiv, umple incaperea. Durerea si boala plutesc in aer. Pe un pat din scanduri zace, acoperita cu cateva paturi gaurite, o femeie. Este doar piele si os. Mosul deschide catastiful gros "Mihaela Ticaleanca, 43 de ani, mama a patru copii. Capul familiei a facut infarct si s-a prapadit in urma cu sase ani". Mihaela nu-l aude. Rosteste doar ca pentru ea, ca intr-un strigat al disperarii, numele copiilor ei. Batranul se apropie si pune mana pe fruntea ei pamantie. Are fierbinteala mare si respira cu dificultate. Doare rau, iar palma lui batrana nu o poate linisti. Clopoteii s-au oprit, iar ursuletul din plus se ascunde sub haina Mosului. Batranul Craciun nu mai zambeste.
E atat de frig in incapere, incat si el, care este obisnuit cu aerul rece, simte cum ii patrunde gerul prin hainele groase.
Primeste pastile de pomana
Afara se aud pasi. Usa harjaie podeaua. Vantul impinge inauntru patru copii zgribuliti. Doua fete si doi baieti. Gabriel, Nicoleta, Alexandru si mezina, Ana Maria. Mosul face o magie si devine invizibil.
"Sarut mana, mama, am venit de la scoala. Uite, un vecin ne-a dat o paine. O sa avem ce manca. Mi-a dat si un calmant, sa-ti mai aline suferinta", ii spune Nicoleta mamei sale. Femeia nu raspunde. Isi plimba ochii peste fetele lor si intinde o mana tremuranda. Au fost saraci mereu insa au ajuns la limita existentei umane, iar in casa e atat de frig... Cu o privire mult prea matura pentru varsta ei, fata cea mare, Nicoleta, se asaza pe pat. "Ce faci, mama, cum te simti ?Hai sa te spal si sa-ti schimb hainele" ii spune copila. Fata ia un prosop umed si incepe sa-si spele cu grija mama. O intoarce cu greu pe toate partile. Apa e ca gheata si manutele ei sunt bocna. Sufla in ele, dar acestea se incapataneaza sa ramana reci. Alexandru isi pune fruntea pe pieptul Mihaelei. "Promite-mi ca nu te duci si tu unde a plecat tata ! O sa fim cuminti, jur! Daca pleci pentru totdeauna, ce o sa se aleaga de noi ?"
Coplesit de ce vede, Mosul isi infunda capul intre palme. Milioanele de jucarii din atelierele sale i se par lipsite de valoare.
Nicoleta ii asaza pe fratii sai pe pat, in jurul mamei si scoate painea primita de pomana. O rupe in cinci bucati egale si le imparte fiecaruia. "Hai, luati si mancati. Ia si tu mama, o sa-ti faca bine". Femeia nu poate sa inghita si0i da mezinei, pe ascuns, bucata ei.
Dorm toti intr-un singur pat
Tacuti si tristi, termina de mancat din cateva inghitituri. Nu s-au saturat. Foamea le strange stomacul ca o menghina, dar nu spun nimic. Nu vor sa-si necajeasca si mai rau mama. Se inghesuie unul langa altul in pat. Asa, poate se vor incalzi. Copila cea mare isi saruta fratii si mama pe crestet. "Dormiti! O sa vedeti, in vis, o sa va fie mult mai bine", ii sfatuieste ea.
Mos Craciun incearca sa se ridice, dar sufletul greu il tintuieste pe scaun. Ar vrea, o singura data, sa scrie si el o scrisoare catre parintii copiilor fericiti. Sa le spuna povestea micutilor care-si ingrijesc cu atata dragoste mama bolnava. Sa-i roage sa rupa fiecare, cate putin, din binele lor si sa-l imparta cu Gabriel, cu Nicoleta, cu Alexandru si cu Ana Maria. El nu poate decat sa le bucure visele, oamenii ar putea sa le ofere speranta. Copiii plang in somn. Culege cate o lacrima de pe obrazul fiecaruia. Le pune intr-o calimara si acestea se transforma in litere. Le va aseza pe o hartie magica pe care o va trimite in lume. Cine stie, poate inteleptul Decembrie va mai face o minune!
Au pensie de urmas de 1.400 de lei
In urma cu sase ani, sotul Mihaelei Ticaleanca a murit in urma unui infarct. Femeia, la randul ei, are o afectiune grava a colului uterin. A fost operata la Spitalul Fundeni, apoi externata in stare critica. Pentru ca nu s-a mai putut ridica din pat si-a pierdut slujba. Era femeie de serviciu. Cele cinci suflete traiesc dintr-o pensie de urmas de numai 1.400 de lei si deja au strans o datorie de 700 de lei la lumina.
Cum poti ajuta
Doneaza in conturile Fundatiei Ringier
RO 29 RZBR 0000 0600 1552 6176 - RON
RO 02 RZBR 0000 0600 1552 6177- EURO
deschise la Raiffeisen Bank
IMPORTANT !!! Cei care vireaza bani in aceste conturi sa specifice ca donatia se face pentru Mihaela Ticaleanca.
(Am copiat tot articolul, in ziar -in numarul de ieri- sunt si poze cu cei patru copii si mama lor)
Doamne ajuta tuturor !