În prealabil postat de laurastifter
cât de greu este să comunici atât cu fanaticii, cât și cu manipulatorii.
De aceea, am convingerea că noi, creștinii de astăzi, toți membrii ai Bisericii (clerici și laici împreună, toți cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viață, spiritul evanghelic al iubirii, libertății și consecvenței în virtuți.
Suntem datori să depășim prejudecățile trecutului, cum că cei care nu ne împărtășesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenței în credință, bucuriei și - o, nu în ultimul rând! - respectului profund față de libertatea de conștiință a semenilor noștri.
Noi nu suntem fanii obedienți ai unei ideologii, ci credincioșii liberi ai lui Hristos.
Aderăm nu la un sistem de propoziții, ci la o credință care este relație vie și personală cu Dumnezeu Cel viu și Dătătorul vieții.
Credem nu în "Dumnezeul filosofilor", ci în Dumnezeul Cel viu al credinței, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeu-Omul, Hristos, Cel Care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi!
Facem parte dintr-o Biserică ce e nu doar o instituție, ci comuniunea, întru iubire și libertate, a tuturor celor credincioși.
Cred că e esențial să discernem între: credință vs. ideologie, creștinism vs. "creștinism", Ortodoxie vs. ortodoxism, dogmatică vs. dogmatism, filosofie creștină vs. "doctrinomanie" (Kierkegaard), Revelație dumnezeiască vs. practici omenești.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
|