[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Un caz particular aş găsi imediat la un artist, să zicem la un scriitor. El trece, de obicei, prin etape ale artei lui, aşa cum a fost ea dezvoltată în istoria ramurii respective. O face în mod natural, firesc, eventual condus/asistat de un maestru sau îşi impune exerciţiul ca autodidact. Până când îşi găseşte modul propriu de lucru şi stilul şi simţământul împlinirii şi expresia etc., artistul experimentează, nu neapărat într-o ordine identică cu aceea care s-a fixat istoric, o mulţime de aşezări pe care le putem uşor găsi la artiştii din epocile precedente. De obicei le părăseşte fie pentru că nu se simte împlinit aşa în travaliul scrisului fie pentru că nu are succes etc. Cert e că majoritatea artiştilor au repetat, cumva, "filogeneza" artei lor în propria aventură ontologică.

Aceasta evolutie in ordine culturala nu are legatura cu modelul ipotetic de evolutie in ordine biologica propus de evolutionism. De fapt, nici in ordinea culturii nu putem vorbi de o lege a evolutionismului. Au fost perioade faste si perioade mai putin faste. Daca as pune fata in fata taurii infatisati in pestera de la Altamira cu taurii infatisati de Picasso, elevul de liceu de nivel mediu ar avea mari dificultati in a deosebi care, cum. Intre opera artistului de Neandertal si opera artistului cubist al secolului al XX-lea nu e loc nici pentru un varf de ac, darmite pentru ditamai teoria evolutiei.

Un alt mod de ilustrare a aceluiaşi raport l-aş găsi chiar în viaţa de credinţă. Nu neapărat pentru că unii oameni, cum ar fi de pildă Părintele Rafail Noica sau, de ce nu, Mircea Eliade, au experiat în căutările lor diverse forme ale vieţii de credinţă ci, mai mult încă, la unii oameni în dezvoltarea conştiinţei dogmatice sunt parcă recapitulate subiectiv epoci întregi din istoria mântuirii. (Lucru care îi şi face pe aceşti credincioşi să înţeleagă în alt mod decât înţeleg eu, de pildă, scrierile VT şi NT. Ei trăiesc propriu-zis istoria poporului evreu, în unele aspecte ale ei, cel puţin; experiază situaţii cu totul asemănătoare cu ale unor drepţi ca Iov, ori ca Avraam etc., au parte de o întoarcere a fiului risipitor ş.a.m.d.) Nu mai spun de aceia care, parcă, într-un apogeu al recapitulării istoriei mântuirii L-au reprezentat, se spune uneori, pe Însuşi Domnul.

Desigur. Citeam chiar alaltaieri un interviu extrem de interesant cu un evreu convertit. A studia cazurile de evrei convertiti e mereu ceva din care putem trage invataturi. Un lucru pe care l-am retinut este ca toata controversa cu (neo)protestantii despre cultul sfintilor este ridicola pentru un evreu, dand exemple despre ce inseamna cultul lui Abraham, al lui Iosif ori al lui Moise pentru cultul mozaic. Sigur ca, daca aterizezi in crestinism de pe Luna, daca nu recapitulezi filogeneza Poporului lui Dumnezeu, ai probleme si contrarietati cu tot ce tine de lumanari, de cadelnita si tamaie, de vesmintele preotilor si de insusi conceptul de preotie si nu asimilezi faptul ca a fi crestin inseamna a fi un evreu deplin.

Aşadar, acest gând "ontogeneza repetă filogeneza" ar putea fi, dincolo de limitările stricte la problematica evoluţionismului, o sursă posibilă de analogii şi înrudiri cu alte aspecte ale vieţii omeneşti şi chiar cu unele experienţe din viaţa de credinţă.

Sunt de acord. Drama invatamantului de azi este tocmai aceea ca a renuntat la a merge pe principiul "filogeneza repeta ontogeneza". In numele unei creativitati rau intelese, rau asezate si rau conduse, in numele unei creativitati care isi face scop din ea insasi, discipolul nu mai este incurajat sa asimileze ceea ce numim "clasic" in sensul cel mai larg. Astfel, el isi cladeste casa nici macar pe nisip, ci incepand cu acoperisul si ramanand agatat acolo, de unde il apuca uratul. Am vizionat de curand, in familie, capodopera lui Orson Wells, "cetateanul Kane". Dupa film, fiica mea imi spune "Tata, nu stiam ca se faceau filme pe atunci. Si mai ales, asemenea filme!". "Draga mea", i-am raspuns "istoria filmului a inceput ieri, iar prima fictiune a fost azi dimineata!". Cam asta e rezultatul unui invatamant care a devenit o fabrica de imbecili, al unui invatamant care are oroare de tot ce a fost fundament pentru parintii nostri, de la studiul umanioarelor si pana la sadirea adevaratului spirit stiintific.