În prealabil postat de cezar_ioan
Dincolo de aspectele spectaculoase, pentru amatorii de senzații tari, consider că în școli sunt mult mai multe probleme decât am putea noi să listăm într-o zi de observații.
Personal nu sunt de acord, printre altele, cu următoarele:
a) managerii au un stil de conducere centrat pe sarcini, nu pe persoane; acest lucru îi afectează atât pe elevi cât și pe profesori. Simțământul de satisfacție legat de activitatea școlară este foarte scăzut, la toți cei care își petrec timpul în școli, împreună. Viața școlară se desfășoară sub presiune/tensiune, între competitivitate exagerată și plictiseală.
b) menținerea în instituții a unui număr mare de paznici și bodyguarzi. Nu doar că e inutil (nu am auzit în nici unul dintre liceele unde predau că ar fi fost nevoie cu adevărat de intervenția acestor angajați, autoritatea aparținînd în continuare directorilor și unora dintre profesorii respectați de elevi), dar crează un simțământ straniu, un fel de sugestie către conflict, mai degrabă decât spre conviețuire pașnică.
c) notele sunt folosite mai mereu ca sistem de pedeapsă și amenințare, prea rar ca încurajare;
d) elevilor nu li se întărește constant motivația pentru învățătură, decât prin procedeele negative menționate; un mod de a menține motivația ar fi să li se explice constant, oră de oră, la ce le folosesc noțiunile predate și propuse spre însușire; un altul ar fi să li se stimuleze participarea creativă la învățare, prin problematizare variată și recompensarea a celor care generează întrebări bune (iar nu răspunsuri fidele, de tocilar obedient);
e) un aspect cu totul negativ, după opinia mea, este că se practică la greu dialogul prin țipăt. Elevii și profesorii abia de mai vorbesc normal, toată lumea țipă și zbiară. De o comunicare tandră, blândă, apropiată... rar am auzit.
Acestea sunt doar câteva aspecte care-mi trec acum prin minte. Din păcate, dacă aș rezerva o oră de meditație pe această temă cred că aș umple multe pagini triste...
Nu mai amintesc de curricullum, un amestec de noțiuni și orizonturi adunate ca într-un sac de cârpe din diverse țări și curente...
În fine, tipul de elev care se formează la noi este, în concepția mea, un tânăr conectat la internet, dacă se poate și-n somn, altminteri guraliv și certăreț (eventual absent/autist/plictisit/blazat), cu un orizont limitat și materialist, dornic de plăceri peste plăceri, indiferent la lumea în care trăiește și pe care o percepe, totuși, cumva: ca pe un teritoriu al prăzii.
Părinții, după cum am sesizat, au multe pretenții dar o participare slabă, neconstructivă la viața colectivului școlar. Se mențin multe scheme de gândire și percepție socială de pe vremea școlii vechi, șabloane cu totul neadecvate față de lumea în care trăim.
Cât privește impactul orelor de religie și psihologie asupra vieții concrete a elevilor, îl consider cvasi-nul. Stilul nostru de educație este informativ, nu formativ, axat pe concepte (cunoștințe teoretice) iar nu pe dezvoltarea abilităților și a trăsăturilor nobile de caracter. Iar materialele didactice și cerințele școlare conforme cu programa și alte documente: sunt rupte de realitatea vieții efective a elevilor.
Singura nădejde aici eu cred că este: calitatea umană a profesorului. Lucru greu, tare greu de găsit la un nivel acceptabil pe la noi. În ce mă privește, mi-am descoperit multe limite în încercarea de anul acesta. Din fericire, majoritatea elevilor au fost, se pare, mulțumiți de descoperirile pe care le-au făcut cu prilejul orelor de psihologie și de micile achiziții comportamentale.
Să-i ajute Dumnezeu să le folosească în bine și să le sporească spre bucuria tuturor.
|