[MarcelEmil]

Cazul David Reimer a contribuit în mod substanţial la demolarea teoriei care susţinea originea psiho-socială (educaţie în sensul larg al cuvântului) a identităţii de gen şi a orientării sexuale (felul în care se simte, ca femeie sau ca bărbat, şi felul în care ea simţite atracţiile sexuale şi romantice, orientate spre persoane de acelaşi sex sau spre persoane de sex opus).

Psihologul care a sfătuit familia lui David Reimer să-l opereze iar ulterior a condus supravegherea şi îndrumarea cazului, John Money, era adeptul acestei teorii. Cazul era ideal pentru dovedirea viabilităţii teoriei întucât David avea un frate geamăn monozigot, deci diferenţa de zestre biologică (genetică şi mediu intrauterin) dintre ei era minimă, iar reuşita experimentului ar fi făcut dovada corectitudinii teoriei.

Cu toată educaţia supravegheată de către psiholog nu s-a reuşit nici stabilirea identităţii de gen şi nici a orientării sexuale dorite. Zestrea biologică, cu care se intră în viaţă, primează în faţa educaţiei.

Pornind de la cazul David Reimer şi a altora, mai puţin popularizate, a fost modificat protocolul medical. Acum, în cazuri similare cu acesta, inclusiv atunci când există micropenis, nu se intervine medical decât după ce copilul creşte şi devine clară identitatea de gen. Se recomandă ca aşteptarea să fie până la perioada pubertăţii în privinţa tratamentului hormonal şi sfârşitul pubertăţii în privinţa tratamentului chirurgical, iar acestea se fac numai în conformitate cu identitatea de gen.