Citat:
Citat:
Citat:
În prealabil postat de Petru7;
Reîncarnarea e ca o haină a păcatului pe care o tot dai jos și o reîmbraci și care ”evoluează” ea folosindu-se de tine păcătosul uituc spre ”perfecțiunea” de a se crede ea și ea și tu Dumnezeu dar și ca să te amăgească și să te facă să uiți de haina sfântă pe care o primești prin botez creștin ortodox de la Domnul Hristos. E o minciuna demonica de turnatori ai pacatului căci atât haina vieții trupești cât și omul care reintră mereu în altă haină sunt văzuți ca niște spirite malefice care posedă ceva ce nu e a lor pentru ca să dăinuie.
|
Imbraca aceeasi aura sufleteasca cu aceleasi pete dobandite in trecut(de care nu-si mai aduce aminte), insa botezul "insarcineaza" nasii sa-l ajute sa curete aura de petele pe care nici ei nu le stiu ca nu le vad.
|
Ce e aia aură de trebuie curățită? Domnul vorbește despre hăinuța ortodoxă primită prin botez, aia e plină de pete dacă după ce o îmbraci păcătuiești. Nașii trebuie să grijească și să povățuiască creștinul botezat toată viața ca niște părinți duhovnicești pentru ca la marea trecere să se vadă pe hăinuța fiului duhovnicesc că are o haină a Credinței curată și că sufletul lui e și el curat asemenea hăinuței. ”Câți în Hristos v-ați botezat cu Hristos v-ați și îmbrăcat.”
Citat:
Citat:
Citat:
În prealabil postat de Petru7;
Minciuna asta pe care o crezi e o sursă de desfrânare și ispitire pe care o pot folosi demonii turnători încărcători-descărcători ca să te poată stăpâni și folosi așa cum vor ei și la ce vor ei folosindu-se de iubirea de sine și de păcatele desfrânării pe care le introduc în oameni ca mită ca să-i crezi și să li te supui și pentru ca să-i vezi ca pe Dumnezeu. Iubirea și nirvana de care vorbesc ei e iubirea de sine și de a face rău Adevăratului Dumnezeu și e bucuria răzbunării și pissmei lor pe care caută să o împlinească în contra oricărui bine iar treptele spre ”desăvârșire” sunt defapt treptele prin care ajungi în chinurile iadului încă de aici căci ăsta e iadul: iubirea contrară iubirii divine ca un fel de femeie desăvârșită ce șade pe munți, pe limbi, pe împărați, femeie rea, plină de duhul desfrânării ce bântuie și amăgește ortodoxia și creștinismul cu dramaturgia și ”dreptatea” desfrânărilor ei egoiste și mândre dându-se ea, egoista, soția cea desăvârșită, bună și credincioasă a Mielului când ea defapt desfrânează cu demonii turnători, cu slugile necredinței.
|
Si cand semnezi Moroco (sau cand Moroco semneaza Petru7), folosesti pers.a II-a singular pentru exemplele impersonale.
|
A folosi impersonalul ca alții așa cum se pare că constați dumneata, pentru a nu acuza și pentru a nu aface cuiva vreun atac direct la persoană nu mă face altcineva. Ai tu un fix la adresa mea, știi tu că sf. Ilie care trebuia să vină e defapt sf. Ioan Boteztorul și atunci iată m-ai identificat pe mine cu Moroco. Arunci peste mine o presupunere a ta susținând așa ca în PIF : Bougredane et Bougredandouille ne font qu'un.
Văd că sesizezi asemănări, dar diferențele nu poți sau nu vrei să le sesizezi? N-ai avut când ai fost mic cărți cu jocuri în care trebuia să găsești diferențele? Tu dacă găsești câteva asemănări afirmi că persoanele sau lucrurile sunt identice și că e vorba de aceiași persoană sau același lucru? Dar dacă găsești deosebiri ce poți să afirmi? Oare n-ar trebui să afirmi în lipsă de probe că nu poți să te pronunți că e vorba de aceiași sau de alte persoane? Patima te face să vezi asemănările și să ignori deosebirile deoarece ești sigur de părerea ta pentru ca să te auto-îndreptățești. Așa pățești și când e vorba de Creștinism și Reîncarnare, vezi asemănările dar ignori deosebirile și susți ipoteza ta privind cu patimă la asemănri și îndreptățindu-te inclusiv cu scripturile că Hristos sau psalmistul ar mărturisi ca adevărate teoriile păgâne demonice, adică reîncarnarea. Toată lumea și mai ales sfinții folosesc impersonalul dacă nu vor să lovească, să acuze, să facă atac la persoană în mod direct la adresa cuiva.
Citat:
Citat:
Citat:
În prealabil postat de Petru7;
Plină e lumea veche de idoli, de oameni și de desfrânate zeificați și de statui și de demoni vicleni care se dădeau dumnezei și oamenii credeau în ei, le aduceau jertfe crezând că o să-i scape de ghinion. Naivii și astăzi cred din pricina că erau puși pe munți, în boscheți, în texte și legi, în steaguri, în locuri de închinare și de rugăciuni și iată multe filme avem azi pline cu ”eroi” de legendă, cu razbunători, cu roboți gigannți și de oameni mari și puternici, bătăuși care vorbesc gros și sunt in mod inconștient luați de spectatori ca un fel de zei-dumnezei. Nu sunt decât niște oameni și mulți dintre ei sunt răi și păcătoși deci nici pe departe nu e vorba de Dumnezeire acolo. Decât niște amăgiți amăgitori sunt toți ăștia iar cei ce îi cred ajung niște fraieri desfrânați, niște proști, niște pui de vipere care lovesc în sfinți și în adevăratul Dumnezeu slăvind niște gozile, king-kongi și tot felul de gladiatori sau de razboinici teroriști prădători .
|
Aici tocmai despre mentalitatea lumii reintruparilor vorbesti, in care Tatal L-a trimis pe Fiul Sau Unul nascut, sa ne invete IUBIREA cuantica(adica evolutia intr-o singura viata, intr-un singur trup), in care se cuprinde toata Legea si proorocii.
|
Hristos nu ne învață Iubirea cuantică fiindcă aia e o iubire materialistă, a sîngelui și a cărnii, e o manifestare a iubirii chimice, ateiste, păgâne, josnice, ”iubirea” aia o învață lumea. Hristos ne vorbește despre noua poruncă a Iubirii și Credinței ca să primim de sus Iubirea Duhovnicească și trupească, pe Hristos Domnul, ce vine din Cer, de la Dumnezeu și ne este dat în dar ca iubire pentru ca să o lucrăm și să o trăim pe ea prin Credință spre îndumnezeirea noastră cerându-ne să lepădăm lumea și iubirea ei păcătoasă și a noastră egoistă, materialistă, plină de idol-euri, iubirea omului de sine însuși și de noi înșine așa ca o haită, ca un clan exclusivist interesat să parvină, adică ar vrea să lepădăm și să uităm toată iubirea păcătoasă și egoistă și lipsită de o Dreaptă Credință. Iubirea păcătoasă ce o promovează metempsihoza și reîncarnarea este contrară iubirii divine și este un iad pus pe munți ca s-o iei de dumnezeu, e iadul de care nu suntem conștienți că ne distruge și că ne târăște prin păcatele ei în iad și că ne încurcă de nu mai putem ieși din ea ca într-o mreje, așa ca dintr-un bordel, ca dintr-o baltă lipicioasă plină de focul mândriei și trufiei și lăudăroșeniei ca o slavă ”eroică”, ca dintr-un vis pervers roșu și umed-lipicios. Ea este amăgirea despre care vorbesc. Oare chiar nu poți sau nu vrei să faci diferența dintre iubirea care este iubire pentru că este credincioasă lui Dumnezeu și iubirea care trădează la fiecare secundă și hulește pe adevăratul Dumnezeu mândrindu-se cu multimea cruzimilor desfrânărilor ei idolești și cu toate religiile ei lumești cu care amăgește și instigă la vărsare de sânge nevinovat invocând o ”dreptate” a necredinței până la capăt? Dacă nu putem atunci ne rugăm Domnului să ne dea discernământ ca să deosebim binele de rău fără ca să cădem în ispita unei experiențe păcătoase pentru această cunoștință. ”Crede numai” .......și nu căuta să cazi în ispită ca să o pățești vrând să te lămurești.