Citat:
În prealabil postat de Irina-Magdalena
Mie mi se pare ca "barbatii aceia adevarati" sunt de fapt barbatii ideali, si sunt foarte rari. Ce facem cu restul? Nu mai traim impreuna, nu mai formam familii daca nu ne convine intru-totul profilul lor spiritual sau background-ul educational? Eu shtiu ca atunci cand te casatoresti, daca nu esti foarte idealist, faci o suma de compromisuri. Inevitabil le faci si mai tarziu.. de-a lungul vietii, pentru ca oamenii se schimba (si nu ma refer doar la barbati). Femeia si barbatul pot evolua diferit chiar in cadrul aceluiasi cuplu.
Dar cel de langa tine e aproapele de care ne-a vorbit Mantuitorul. Lasand deoparte ca e chiar mai mult de atat, pentru ca taina cununiei asta stabileste, unirea barbatului cu femeia: "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amîndoi un trup (Facerea 2: 24). Daca "nu corespunde" il indepartam? Aruncam cu piatra?
Facea cineva o comparatie reusita .. daca ai un brat bolnav il amputezi sau incerci sa-l vindeci? Daca vezi familia ca pe un tot, si pe partener ca pe aproapele biblic, nu cred ca poti indeparta membrul dureros sau incomod. Ne mantuim prin cei de langa noi.
Oricum, indiferent ce alegi e vorba de suferinta. Ea nu poate fi evitata. Mai ales cand e vorba de copii. Sa cresti cu un tata violent, alcoolic sau afemeiat e destul de greu insa sa cresti fara tata, poate fi mai bine? N-ai auzit vorbindu-se de traumele copiilor ce provin din familii uniparentale? E clar vorba de un dezechilibru acolo, unul emotional in primul rand.
Cat despre ce trebuie sa infrunte o femeie singura care vrea sa creasca un copil sau mai multi nici nu merita sa vorbim. Barbatul, cum e el, are rolul sau. Asa a lasat Dumnezeu si a lasat bine. Pentru ca nimeni nu e de aruncat sau e total inutil. Si daca nu-l poti lua de exemplu atunci el va sluji mereu de contra-exemplu (glumesc desigur).
|
de acord in mare parte cu ceea ce imi spui, si femeile au multe defecte, asta depinde de evolutia fiecaruia, dar sa incurajam obiceiuri din epoca de piatra, insemna ca nu vrem sa schimbam nimic, ca ne este bine asa cum este. Casatoria este sfanta, dar atunci cand este dragoste la mijloc, atunci cand unirea este in Dumnezeu, nu cand devine un chin pentru toti cei implicati. Chiar am spus ceva mai devreme, este foarte important sa fii flexibil intr-o relatie, sa ierti, sa fii tolerant, dar totul pana la un punct, caci in momentul in care doar unul face asta, iar celalalt calca totul in picioare, nu miroase deloc bine.
sincer, m-am bucurat cand au divortat ai mei si ma bucur si acum.:)