[sophia]

Va multumesc tuturor pentru raspuns.
Am inteles si sunt de acord cu problemele pe care le puneti.
Imi amintesc eu ca nu demult am citit intamplator undeva ca exista situatii in care o persoana nu poate fi impartasita si se facea referire la starea mintala a persoanei, daca este constienta si etc. Mai era si situatia daca este capabil omul sa primeasca si sa inghita. Pentru ca nu se poate face cu forta.

Acum nu mai gasesc nimic.

Sigur ca voi aveti dreptate legat de starea de credinta. Desi, ma intreb daca nu exista si acolo exceptie, precum s-a facut cu talharul de pe cruce, de langa Iisus.
Eu citisem, cum ziceam mai sus, ca trebuie ca persoana sa inteleaga actul, sa vrea si sa poata.

Eu vad diferit situatiile descrise de voi: copii, oameni aflati in coma, sau persoane cu diverse handicapuri mentale.

Nu poti compara totusi un copil cu un om dement, care nu mai judeca.
Copiii cam inteleg si au o vointa. Vad multi copii care nu vor sa primeasca Sf. Impartasanie. Si nu sunt fortati totusi.
Altii se duc cu placere.
Bebelusii la fel. Unii se opun vehement, altii nu au probleme.

Un om aflat in coma - depinde de felul comei.
In coma profunda omul nu poate primi Impartasanie.
Mai exista coma superficiala (Wachkoma in germana). Acel om percepe niste lucruri, chiar comunica.

La copiii si adultii cu handicapuri mentale nu pot sa ma pronunt.
Eu intelesesem de ex. ca un copil autist este normal, doar ca are niste tulburari de comportament. Chiar unii au o minte extraordinara.

In fine eu imi si va pun si intrebarea asupra rolului ultimei impartasanii.
Sunt oameni care sunt constienti si doresc si primesc cu drag si pleaca apoi impacati dincolo.
Dar cei care sunt in stare foarte rea, care nu mai stiu nimic - chiar daca poti sa le torni in gura- dar la ce le foloseste daca ei nu percep, nu inteleg?

Mai scria undeva ca de fapt trebuie facuta intai spovedania, dar se poate renunta la ea daca nu se poate.

In fine, este hotararea celor in cauza. Ei trebuie sa caute preotul si sa-l in trebe (sunt in tara ei).