[Patrie si Credinta]

Vedem aici glorificarea materiei pe care o faceti dezonorabila. Ce este mai nesemnificativ decât părul sau culorile caprinelor? Nu este stacojiul, violetul și pigmentul zambilei culori? Acum, ia în considerare lucrul omului devenind asemănarea heruvimilor. Cum poți să faci legea o pretenție de a renunța la ceea ce ordonă? Dacă o invocați împotriva imaginilor, ar trebui să păstrați Sabatul și să practicați circumcizia. Este cert că ". Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;". (Galateni 5.2-4) Israelul din vechime nu l-a văzut pe Dumnezeu, ci "vedem gloria Domnului față în față". (IICor 3.18)
Noi Îl proclamăm și prin simțurile noastre din toate părțile și ne sfințim cel mai nobil sens, care este cel al vederii. Imaginea este un memorial, precum sunt cuvintele pentru o ureche. Ce este o carte pentru cei alfabetizati, o imagine este pentru analfabeți. Imaginea vorbește vederii ca urechii; Ne aduce înțelegere. Prin urmare, Dumnezeu a ordonat ca chivotul să fie făcut din lemn necinstit, să fie aurit în afară și înăuntru și tabletele care trebuie puse în el, și personalul și urna de aur care conține mana, ca o amintire a trecutului și o prevestire al viitorului. Cine poate spune că acestea nu erau imagini și sunete de seamă? Și nu au atârnat pe pereții cortului; Dar în fața tuturor oamenilor care se uitau la ei, au fost aduși înainte pentru închinarea și adorarea lui Dumnezeu, care le-a folosit. Este evident că ei nu au fost venerați pentru ei înșiși, ci că poporul a fost condus prin ei să-și amintească semnele trecute și să se închine Dumnezeului minunilor. Ele erau imagini care servesc ca amintiri, nu divine, ci conducând la lucruri divine prin puterea divină.
[20] Și Dumnezeu a poruncit să iasă din Iordan douăsprezece pietre și să precizeze de ce. Căci el spune: "Când fiul tău vă întreabă semnificația acestor pietre, spune-i cum apa a părăsit Iordanul prin porunca divină și cum a fost salvată chivotul și întregul popor". (Ioan 4.21-22) Cum, deci, nu vom înregistra prin imagine durerile și minunile mântuitoare ale Domnului Hristos, așa că atunci când copilul meu mă întreabă: "Ce este aceasta?" Pot spune că Dumnezeu Cuvântul a devenit om și că, din pricina Sa, nu numai Israel nu a trecut prin Iordan, ci toată rasa umană și-a câștigat fericirea inițială. Prin El, natura umană a înălțat din cele mai înalte adâncimi ale pământului mai mult decât cerul și în Persoana Lui a așezat pe tronul pe care Tatăl Lui la pregătit pentru El.
Dar adversarul spune: "Faceți o imagine a lui Hristos sau a mamei Lui care L -a născut (theotokos) și să fie suficient". O, ce nebunie asta este! Prin propriile tale cuvinte, ești absolut împotriva sfinților. Căci dacă faceți o imagine a lui Hristos și nu a sfinților, este evident că nu dezmintați imaginile, ci onoarea sfinților. Aduceți într-adevăr statui ale lui Hristos ca pe un om glorificat, în timp ce voi [21] respingeți sfinții ca nedemniți de onoare și numiți adevărul o minciună. "Eu trăiesc", zice Domnul, "și voi slăvi pe cei ce Mă proslăvesc". (I Sam.2,30) Și apostolul divin spune: de aceea acum nu este slujitor, ci fiu. "Și dacă un fiu, un moștenitor și prin Dumnezeu." (Galateni 4,7) Din nou: "dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim." (Romani 8:17) nu faceți război împotriva imaginilor, ci împotriva sfinților. Sfântul Ioan, care se odihnea pe pieptul Său, spune că "vom fi asemenea Lui" (I Ioan 3.2): la fel cum un om prin contactul cu focul devine foc, nu prin natură, ci prin contact și prin ardere și prin participare, așa este, am înțeles, cu carnea Fiului răstignit al lui Dumnezeu. Această carne, prin participare prin unire (kaq upostasin) cu natura divină, a fost neschimbător de Dumnezeu, nu în virtutea harului lui Dumnezeu, așa cum a fost cazul fiecăruia dintre profeți, ci prin prezența Izvorului însuși
Dumnezeu, spune Scriptura, a stat în sinagoga cereasca (Psalmul 81.1), astfel încât și sfinții sunt dumnezei. Sfântul Grigorie ia cuvintele "Dumnezeu stă în mijlocul dumnezeilor", pentru a însemna că El le discriminează mai multe merite. Sfinții în timpul vieții lor erau plini de Duhul Sfânt și, atunci când nu mai sunt [22], harul Lui rămâne cu spiritele lor și cu trupurile lor în mormintele lor, precum și cu asemănările și imaginile lor sfinte, nu prin natură, ci Prin har și putere divină.
Dumnezeu la poruncit lui David să-L zidească un templu prin fiul său și să pregătească un loc de odihnă. Solomon, în construirea templului, a făcut heruvimii, așa cum spune cartea Regilor. . Și erau tauri și lei și rodii. (I Regi 6,28-29) Nu este mai sfant să decorezi toate zidurile Casei Domnului cu forme și chipuri sfinte și nu cu fiare și plante? Unde este legea care declară că "nu vei face nicio pictură"? Dar Solomon, primind darul înțelepciunii, imaginând cerul, a făcut heruvimii și asemănările taurilor și leilor, pe care legea le-a interzis. Acum, dacă facem o statuie a lui Hristos și asemănări ale sfinților, nu se umple de Duhul Sfânt, să crească pietatea omagiului nostru? Apoi, poporul și templul au fost curățite în sânge și în arderi de tot (Evrei. 9.13), așa că acum Sângele lui Hristos dă mărturie sub Pontiu Pilat (1 Tim., 6.13) și fiind el însuși primul rod al Martirilor, Biserica este construită pe sângele sfinților. Apoi, semnele și formele animalelor fără viață au prefigurat cortul uman, martirii înșiși pe care ei îl pregăteau pentru locuința lui Dumnezeu.
Noi Îl prezentăm pe Hristos ca Împărat și pe Domnul nostru și nu L-am lipsit de armata Lui. Sfinții constituie armata Domnului. Regele pământesc sa isi desființeze armata înainte să renunțe la Regele și la Domnul său. Sa isi dea jos purpura înainte să ia onoarea de la cei mai viteji bărbați care și-au cucerit patimile. Căci dacă sfinții sunt moștenitori ai lui Dumnezeu și mostenitori ai lui Hristos (Romani 8.17), aceștia vor fi și părtași ai gloriei divine a suveranității. Dacă prietenii lui Dumnezeu au avut parte de suferințele lui Hristos, cum nu vor primi o parte din slava Lui chiar pe pământ? "Nu vă spun slujitori", spune Domnul nostru, "sunteți prieteni mei". (Ioan 15.15) Ar trebui să ii lipim de onoarea de care le-au dat Biserica? Ce îndrăzneală! Ce îndrăzneală a minții, pentru a lupta cu Dumnezeu și cu poruncile Lui! Voi, care refuzați să vă închinați imaginilor, nu v-ați închina lui Fiul lui Dumnezeu, imaginea vie a Dumnezeului invizibil (Col. 1,15) și forma Sa neschimbătoare. Îl închin în chipul lui Hristos ca Dumnezeu întrupat; Cea a Maicii Domnului (theotokos), Mama tuturor, ca Mama Fiului lui Dumnezeu; Cel al sfinților ca prietenii lui Dumnezeu. Ei au rezistat păcatului pana la sânge și au urmat pe Hristos în vărsarea sângelui lor pentru El, care și-a vărsat sângele pentru ei. Am înregistrat excelențele și suferințele celor care au umblat pe urmele Lui, ca să mă sfințesc și să fiu umplut cu zelul de imitație. Sfântul Vasile spune: "Onorarea imaginii duce la prototip". Dacă ridicați biserici la sfinții lui Dumnezeu, ridicați și trofeele lor. Templul vechi nu a fost construit în numele vreunui om. Moartea celor drepți a fost o cauză a lacrimilor, nu a unei sărbători. Un om care a atins un cadavru a fost considerat necurat (Num. 19.11), chiar dacă cadavrul era Moise însuși. Dar acum amintirile sfinților sunt păstrate cu bucurie. Corpul mort al lui Iacov a fost plâns, în timp ce există bucurie asupra morții lui Ștefan. Prin urmare, fie să renunțați la comemorările solemne ale sfinților, care nu sunt conform legii vechi, fie să acceptați imagini care sunt împotriva ei, așa cum spuneți. Dar este imposibil să nu păstrăm cu bucuria amintirilor sfinților. Sf. Apostoli și Părinți sunt la unu în a le cere. Din momentul în care Dumnezeu Cuvântul a devenit carne, El este ca și noi în orice, cu excepția păcatului și a naturii noastre, fără confuzie. El ne-a mântuit carnea pentru totdeauna și suntem cu adevărat sfințiți prin Dumnezeirea Lui și unirea trupului Său cu ea. Și din momentul în care Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, impasibil din cauza Dumnezeirii Sale, a ales să sufere în mod voluntar, El ne-a șters datoria, plătindu-ne și pentru noi o răscumpărare plină și nobilă. Suntem cu adevărat liberi prin sângele sacru al Fiului care ne pledează pentru Tatăl. Și suntem într-adevăr eliberați de corupție de când a coborât în iad pentru sufletelor reținute de-a lungul secolelor (1 Petru 3.19) și le-a dat captivilor libertatea, vederea orbilor (Matei 12.29) și legarea celui puternic. A crescut în plenitudinea puterii Sale, păstrând carnea nemuririi pe care El a luat-o pentru noi. Și din moment ce ne-am născut din apă și din Duh, suntem cu adevărat fii și moștenitori ai lui Dumnezeu. Prin urmare, Sf. Pavel îl numește pe credincioși [26] sfinti; (1 Corinteni 1.2), de aceea nu ne întristăm, ci ne bucurăm de moartea sfinților. Atunci nu mai suntem sub har (Romani 6:14) fiind justificați prin credință (Romani 5,1) și cunoașteți singurul Dumnezeu adevărat. Omul drept nu este legat de lege. (I. Tim 1,9) Nu suntem deținuți de scrisoarea legii și nici nu slujim ca niște copii (Gal 4,1), ci crescuți în moștenirea perfectă a omului, suntem hrăniți cu alimente solide, nu cu ceea ce conduce La idolatrie. Legea este bună ca o lumină care strălucește într-un loc întunecos până ce pauza de zi. Inimile voastre au fost deja iluminațe, apa vie a cunoștinței lui Dumnezeu a trecut peste marile furtuni ale focului și putem cunoaște cu toții pe Dumnezeu. Vechea creație a decedat și toate lucrurile sunt renovate. Sfântul Apostol Pavel a spus Sfântului Petru, șef al apostolilor: "Dacă tu, fiind un evreu, trăiești ca un păgân și nu un evreu, cum vei convinge pe păgâni să facă ce fac evreii?" (Gal 2,14) Și pentru galateni: "Voi mărturisi tuturor celor tăiați împrejur că este binevoitor să împlinesc toată legea". (Gal 5.3)