Ma simt si umilita si discriminata ca femeie in credinta. Mai degraba prima.
Vorbim aici de biserica in calitate de institutie inteleg.
Si ma simt tot umilita si discriminata si ca persoana casatorita.
Dar ma rog, n-am ce sa fac.
Si ma doare teribil si afirmatia asta pe care tot o reproduceti ( e drept ca este din scripturi, dar nu este in regula), ca femeia se mantuieste prin nastere de prunci.
Intreb din nou: si femeia care din motive de sanatatea ei sau a sotului nu poate naste prunci? Ea automat este exclusa de la mantuire.
Va rog sa ma lamuriti.
As vrea sa fac si o corectie la ceea ce a spus Glykys cu privire la mutilarea sexuala a femeii la unele popoare:
Ele poate inca nu s-au desteptat, este si traditia lor care le impiedica ( cam asta este in fond si la femeia crestina - isi accepta pozitia si destinul, pentru ca asa este traditia).
Dar, sunt organizatii din intreaga lume care lupta pentru aceste femei si in general pentru o situatie mai buna a femeii in mare parte a lumii unde prin traditie si/sau religie este ne-respectata cum se cuvine.
Cine stie, poate o sa se schimbe si la noi ceva.
Pentru mine problema mare nu este in biserica (lacas) sau din motive de preot si nici a credintei (Dummnezeu/Iisus a respectat femeia, chiar si pe cea adultera intru totul, am obosit s-o tot repet), ci in gandirea si scrierile unor oameni, monahi mai ales, in scrierile lor de referinta prin care se adreseaza tuturor si ii invata/indemana pe oameni (mai ales pe barbati) sa nu respecte si sa umileasca/discrimineze femeia.
Sunt atatia oameni, mai ales de la tara, care chiar gandesc asa despre femei si asa se poarta cu el. De unde or fi invatand ei asta? Ghiciti.
|