Cum traiesc crestinii in lume
Crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni nici prin pamant, nici prin grai, nici prin, haine; fiindca nu locuiesc in orase proprii, nu se folosesc de un dialect paralel si nici nu duc o viata paralela. Invatatura lor n-a fost gasita printr-o inventie sau excogitare a unor oameni curiosi, nici nu promoveaza vreo invatatura omeneasca, ca altii.
Locuind in cetati eline si barbare, cum i s-a harazit fiecaruia, si urmand obiceiurilor locului in ce priveste hainele, regimul hranei si restul vietii, arata constitutia cetateniei lor ca una minunata si in mod recunoscut paradoxala.
Locuiesc in patrii proprii, dar ca niste imigranti, iau parte la toate (treburile publice) ca niste cetateni si suporta toate (indatoririle) ca niste straini. Orice pamant strain le este patrie, si orice patrie le este straina.
Se casatoresc ca toti oamenii si nasc prunci dar nu-si arunca odraslele.
Stau la o masa comuna, dar nu si la un pat (comun).
Sunt in trup, dar nu vietuiesc dupa trup.
Petrec pe pamant dar au cetatenia in cer.
Se supun legilor hotarate, dar prin vietile lor biruie legile.
Iubesc pe toti si sunt prigoniti de toti; sunt necunoscuti si condamnati. Sunt omorati si fac vii pe altii.
Sunt saraci si imbogatesc pe multi; sunt lipsiti de toate si au prisos in toate.
Sunt necinstiti si se slavesc in necinstirile lor. Sunt huliti si sunt indreptati. Sunt defaimati si binecuvanteaza; sunt ocarati si cinstesc (pe cei ce-i ocarasc).
Fac binele si sunt pedepsiti ca niste rai; sunt pedepsiti si se bucura ca unii facuti vii.
Sunt combatuti de iudei ca unii de alta semintie cu ei si sunt persecutati de pagani, dar cei care-i urasc n-ar putea spune cauza dusmaniei lor.
Simplu spus, ceea ce este sufletul in trup aceasta sunt crestinii in lume.
Sufletul e raspandit ca o samanta in toate madularele trupului, iar crestinii sunt raspanditi in cetatile lumii.
Sufletul locuieste in trup, dar nu este din trup; crestinii locuiesc in lume, dar nu sunt din lume.
Sufletul nevazut e detinut intr-un trup vazut; crestinii sunt cunoscuti ca sunt in lume, dar cinstirea pe care o aduc lui Dumnezeu ramane nevazuta.
Trupul uraste sufletul si se razboieste cu el, desi nu e cu nimic nedreptatit de el, pentru ca e impiedicat sa se bucure de placeri; si pe crestini lumea ii uraste desi nu e cu nimic nedreptatita de ei, fiindca se impotrivesc placerilor.
Sufletul iubeste trupul care-l uraste si madularele lui; crestinii iubesc si ei pe cei ce ii urasc pe ei.
Sufletul e inchis in trup, dar el tine la un loc trupul; si crestinii sunt detinuti in lume ca intr-un arest, dar ei tin la un loc lumea.
Sufletul nemuritor locuieste intr-un cort muritor; crestinii locuiesc si ei in corturi stricacioase asteptand nestricaciunea in ceruri.
Sufletul se face mai bun suferind cele rele in ce priveste hrana si bautura, iar crestinii pedepsiti in fiecare zi se inmultesc tot mai mult.
Intr-o atat de mare pozitie i-a pus Dumnezeu (in lume), pe care nu le este ingaduit a o parasi.
*
Caci Dumnezeu i-a iubit pe oameni: pentru ei a facut lumea, lor le-a supus toate cele din lume, le-a dat ratiune si minte, doar lor le-a ingaduit sa priveasca spre cer, pe ei i-a facut dupa chipul Sau, lor le-a trimis pe Fiul Sau Unul-Nascut, lor le-a fagaduit Imparatia in cer pe care o va da celor ce-L iubesc pe El.
Iar cunoscand aceasta, de ce bucurie nu vei fi umplut? Sau cum nu-L vei iubi pe Cel ce te-a iubit in acest fel inainte de a-L fi iubit tu pe El? Iar iubindu-L vei fi un imitator al bunatatii Lui.
Si nu te mira de faptul ca un om se face imitator al lui Dumnezeu; poate daca vrea.
Caci fericirea nu inseamna faptul de a-l stapani pe aproapele, nici de a voi sa fii superior celor mai slabi, nici de a fi bogat si a-i constrange cu forta pe cei inferiori, si nu in acestea sta imitarea lui Dumnezeu, ci acestea sunt in afara maretiei Lui.
Ci este imitator al lui Dumnezeu oricine ia asupra sa povara aproapelui, care vrea ca in cele in care e mai bun sa faca bine celui mai mic, care, dand celor lipsiti cele pe care le are de la Dumnezeu, devine un dumnezeu pentru cei care le primesc de la el. Atunci, desi esti pe pamant vei vedea ca Dumnezeu are cetatea in cer, atunci vei incepe sa graiesti tainele lui Dumnezeu.
Epistola catre Diognet capitolele V-VI si X scrisa de catre Panten in jurul, anilor 190-200, si adresata, se pare, prefectului Egiptului Claudius Diognetus, ca interventie in favoarea crestinilor persecutati.
|