Eu am vazut pe pielea mea cum insala diavolul pe om, incepe si citeste din biblie, se lumineaza si dintr-o data ar vrea sa se calugareasca, crede ca este urmatorul pas, dar aceasta este o ispita. Sunt si cazuri cand nu este si este intradevar o chemare, dar cei mai multi sunt slabi , neinvatati, nelucrati etc. Si ei se lupta cu ei insisi vor sa mearga etc, trec printr-un conflict psihologic mare, si intr-un final sunt deznadajduiti, infrnati, fara putere, si incet incet se lasa de religie, pararea mea este ca tre sa ascultam de sfatul printeleui Papacioc, care zice ca dupa ce ai invins lumea mergi acolo, nu ca sa te refugiezi de ispite, este foarte important sa integem asta. LA calugarie mergi puetrnic ca sa fii si mai puternic ca sa te dsavarsesti. nu din slabiciune de lupta sau fara rabdare sau din stramtorare sau presati de timp etc.
Acolo mergi cu un oarecare zambet , liniste, rabdare. etc
De cele mai multe ori acest sentiment este ispita si daca va dati seama si va rugati la Dumnezeu si il dati la aratare o sa dispara, o sa vedeti .
De aceea cei cheamti cu adevarat sunt un pic mai tari, nu prea stau pe ganduri, nu au lanturi, sunt clari, decisi, fermi de la inceput pana la final, si sunt bine documentati si trecuti prin lupta. Numai bine!!!
|