[fallen]

Cand cineva (apropiat) iti zice "daca faci/nu faci cutare lucru te ia mama dracului ", sau " sa te duci dracului (daca faci/ nu faci ce zic eu)" se poate intampla ceva rau??? Conteaza cine e persoana care face aceste "promisiuni"?
Am auzit ca e mai grav daca e parinte (trupesc) sau preot. Am auzit de asemeni ca daca o mama (parinte) isi blesteama copilul, nu e de ajuns nici ca mama sa-si ceara iertare copilului, nici ca acesta sa mearga sa se spovedeasca, trebuie neaparat si mama sa se spovedeasca si chiar sa tina un canon?
Daca cumva ai suparat un preot si te-a blestemat in felul asta numai el te poate dezlega de pacatul facut asupra lui sau orice alt preot duhovnic la care te marturisesti ( adica te duci la alt popa si zici "cutare parinte -paroh, duhovnic, etc, mi-a promis ca nu ma iarta/dezleaga de un anume pacat, facut impotriva lui sau altcuiva, decat cine stie in ce conditii; se mai poate face ceva?")

In fine , mai sunt si alte situatii, mai mult sau mai pitin demne de luat in seama. Mie una nu mi s-a intamplat pana acum sa mi se zica lucruri atat de grave precum sa se aleaga praful de carierea sau de afacerea sau de familia mea (doar eu am zis-o), sau sa n-am parte de copiii mei, cum am auzit ca au patit altii, cel mai urat mi s-a zis "sa mai faci vanzare cand ti-oi cumpara eu" sau mi-a mai zis bunica-mea, Dzeu s-o odihneasca, cand i se parea ei ca nu ii acord sufiecienta atentie, sa aiba Dzeu grija de mine cum am eu de ea, sau ceva de genul. Si culmea ca se pare ca El are, n-am de ce s ma plang...
In schimb mi-e frica rau de chestia asta cu trimisul la ...Stiu ca cei care o spun, se poate sa nu se refere strict la sensul literar, ca vor sa te vada arzand intr-un cazan cu smoala, ci ori sa nu mai auda de tine niciodata, ori sa te avertizeze ca o sa ti se adevereasca cele mai cumplite temeri ( o sa fiiinchis in casa, nu o sa ti se mai dea bani de buzunar, sau din contra o sa fii izgonit/a de acasa, n-o sa-ti mai vezi copiii, etc), fiecare vede in aceasta amenintare ceea ce vrea sa vada sau ceea ce se teme mai rau.

Mai am o intrebare, legata oarecum tot de astfel de actiuni ce implica participarea directa sau indirecta a celui nedorit: daca o mama isi doreste tot ce e mai bine pentru copilul ei, si ca sa ii asigure asta, sau nu neaparat pentru asta, poate si numai pentru ambitia ei , isi "vinde sufletul", mai poate totusi spera sau mai poate indrazni sa-I ceara lui Dumnezeu ca macar fiul sau fiii ei sa se mantuiasca? Adica sa faca acest sacrificiu de sine pentru ca copiilor ei sa le fie bine, sau din contra, prin "actiunea" ei, ii baga si pe acestia intr-un mare....(adica le e mai greu asa sa se mantuiasca decat daca si-ar fi vazut ea de treaba si n-ar fii facut nimic, lasandu-i sa se descurce singuri)?

Inca ceva : la slujba de inmormantare am auzit ca se spune ca (sau mai bine zis "sa") se desface (a) toata legatura pusa de omul acela sau de altii asupra lui, inclusiv blestemele (ale parintilor, arhiereului, etc) - adica cu alte cuvinte, din acel moment, omul e "iertat" si de blestemele facute de el, si de cele "primite?" Sau doar se "cere" asta de la Dumnezeu si se spera ca se va intampla? mai se spune de asemeni sa ii fie iertate pacatele cele cu voie si fara de voie, etc...ce inseamna asta, ca nu mai este nici o diferenta intre cel care a murit spovedit si cel care nu a facut-o, ca oricum prin slujba asta i se iarta, sau tot asa, e doar la nivel de rugaminte, speranta la mila lui Dumnezeu, in timp ce in urma spovedaniei ar fii o certitudine aceasta iertare?