La Manastirea Brancoveanu, in acest spatiu al linistii si al libertatii spiritului, sunetul clopotelor care ne chema la rugaciune provoca o stare deosebita in inimile oamenilor. Biserica era plina de credinciosi, si cu mare greutate ne-am strecurat prin multime si am ajuns aproape de strana cantaretilor. Cantarea uzitata atunci la manastire era muzica biseri ceasca a lui Dimitrie Cuntan, fost profesor de muzica la Academia Teolo gica "Andrei Saguna" din Sibiu, unde invatase intre anii 1929-1933 si Parintele Arsenie. Mai tarziu, cand s-au inmultit vietuitorii manastirii, monahii au in trodus cantarea psaltica, dupa plecarea Parintelui Arsenie la Prislop.
Fiind aproape de Sfantul altar, prin usile imparatesti si diaconesti, am vazut pe cei doi slujitori. Unul era Parintele Arsenie, cu tinuta lui deosebita, dreapta, cu barba si par bogat, castaniu, celalalt era Parintele Sera fim, cu barba si parul blond-roscat. In timpul Utreniei, ecteniile erau spuse alternativ. Parintele Arsenie avea o voce placuta, de bariton, iar Parintele Serafim era mai degraba tenor.




Cand am auzit pentru prima data glasul Parintelui Arsenie, clar, precis si patrunzator, ceva s-a miscat in mine, un fior necunoscut, pe care l-am simtit apoi mereu, participand la slujbele de la manastire, poate de vreo doua sute de ori, intre anii 1942-1948, si apoi in anul 1949, cand am fost la Prislop, pentru prima data, in ziua de Pasti, si l-am auzit pentru ultima data pe Parintele Arsenie slujind Sfanta Liturghie.
Fata Parintelui Arsenie am vazut-o prima data in timpul Utreniei, cand a iesit din altar cu cadelnita. M-au impresionat privirea sa, ochii sai si mai ales fruntea sa larga, barba castanie, frumos armoni zata cu fata, totul inspirand o personalitate deosebita. Este greu sa descriu impresia pe care mi-a lasat-o acest prim contact vizual cu fata si statura Parintelui Arsenie. Hainele preotesti ii sta teau ca turnate pe corp, curate, batand dintr-un galben spre alb.
Terminandu-se Utrenia, am auzit din nou clopotele manastirii, trase pentru Sfanta Liturghie. "Binecuvantata este Imparatia: a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", s-a auzit glasul Parintelui Arsenie, intr-o intonare puternica, ca o marturisire a credintei noastre in Sfanta Treime si ca o marturisire a Imparatiei Sale, pe care o binecuvan tam si o marturisim.
Sfanta Litur ghie a decurs linistit, armonios, in evlavie si meditatie, atat a slujitorilor, cat si a credinciosilor, inghesuiti pana la refuz in Sfanta Biserica. In chip deosebit s-a desfasurat Citirea Sfintei Evanghe lii de catre Parintele Arsenie, cu aceeasi voce distincta, cu inflexiunile ce subliniau anumite cuvinte, totul rostit dintr-o sfanta cugetare.