[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de horatiu.miron

Siiiiigur ca da, daca gandim asa, atunci si averile manastiresti nationalizate de Cuza, dac-ar fi date inapoi, ar fi considerate "reparatie morala".

Atunci când Cuza a naţionalizat averile mănăstireşti, a existat o înţelegere: aceea că statul va plăti salarii preoţilor. S-a fixat şi un cuantum orientativ: preoţii care aveau doar seminarul (marea majoritate, la acea vreme) urmau să primească un salariu egal cu al unui institutor; preoţii cu studii universitare urmau să primească salariu de profesor, iar episcopii urmau să primească salariu de profesor universitar.
Şi după vremea lui Cuza au mai fost momente când statul a luat cu japca proprietăţile Bisericii Ortodoxe (ca să nu mai amintim proprietăţile altor Biserici şi comunităţi ecleziale). Parcul Carol din Bucureşti, parte a donaţiei Bellu, asupra căruia statul nu a avut şi nu are titlu, fiind împrumutat pe timp de un an şi uitat a fi dat înapoi până în ziua de azi, e cel mai ilustru exemplu. Nu mai amintesc de spolierea din timpul comunismului.

Prin urmare, statul are datoria morală de a plăti salarii oamenilor Bisericii, care a fost spoliată periodic de veniturile ei proprii. Concret, asta înseamnă că o (foarte mică) parte din impozitele şi taxele pe care le plătiţi să meargă la Biserică. Trebuie să vă obişnuiţi cu acest gând, aşa cum eu m-am obişnuit cu gândul că o foarte mică parte din impozitele şi taxele pe care le plătesc eu sunt folosite pentru a face în şcoli apologia contracepţiei, sub numele de "programe de educaţie pentru sănătate". Sunt, dacă vreţi, absurdităţile statului maximalist în care ne este dat, amândurora, să trăim şi în care trebuie să găsim un modus vivendi.