Citat:
În prealabil postat de FlaviusM
Din moment ce tu pari sa intelegi ceea ce mie inca nu mi s-a "transmis" de catre Dumnezeu, atunci te rog sa ma lamuresti unde este dreptatea in uciderea unor copii pentru niste "pacate" ale societatii in care s-au nascut. In paranteza fie spus, acele "pacate" fiind judecate din perspectiva unei religii pe care ei nu o practicau si probabil nici nu o cunosteau.
Legat de copiii din Somalia: da, daca ducem rationamentul la extrem, cu totii suntem vinovati ca ei mor de foame, dar problema initiala era inversa. Copiii din Somalia ce vina au? Merita ei in vreun fel sa moara pentru ca noi suntem "pacatosi"?
|
Eu nu par sa inteleg, ci cred ca Dumnezeu este corect si drept. Si nici nu voi pune vreodata la indoiala aceasta, si ma voi feri ca de ciuma sa ispitesc pe Domnul Dumnezeul meu.
Daca eu voi fi iresponsabila de pilda si imi voi lasa copilul singur acasa la 3 ani cu geamul deschis intr-un apartament de la etajul zece si copilul va cadea si va muri ce vina are copilul ca a murit?
Insa pentru ca copilul nu are nici o vina cu siguranta ca Dumnezeu ii va pregati loc frumos in gradina Raiului.
Daca veti accepta ca sufletul este nemuritor veti intelege ca o zi in plus sau in minus pe acest pamant nu conteaza pentru un suflet vesnic care este curat si drept insa pentru un pacatos poate valora foarte mult.
Iata un articol interesant:
Filotei Zervakos - Hrana duhului - Predici si cuvinte de folos
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...itim-impreuna/
"(…) – Cum e cu putinta ca Dumnezeu, care i-a zis lui Avraam ca daca va afla in cetatea Sodoma si Gomora zece drepti n-o va distruge, sa predea un oras atat de mare, in care exista multi pacatosi, dar exista si multi drepti, nu zece, ci sute si mii?
- Ca exista multi, a raspuns inteleptul Vrienie, stiu, dar si acestia sunt vinovati de pacatele multora, si pe dreptate Dumnezeu va preda orasul in mainile turcilor. Cand va fi predat orasul, iti vei aduce aminte de cuvintele mele. Au trecut cativa ani si orasul a fost cucerit de turci; iar cand Notaras si-a vazut copiii injunghiati in fata lui, la porunca cotropitorului Mahomed, si-a amintit de inteleptul Vrienie. Drept esti, Doamne, si dreapta judecata ai iubit. Iti multumesc, Doamne.
In aceeasi situatie mizerabila si vrednica de plans in care se afla atunci neamul nostru, pe care a descris-o inteleptul Vrienie, se afla si astazi, si chiar mai rau. Patimirile nu ne-au devenit lectii, si daca nu ne vom pocai sincer si nu ne vom intoarce la Dumnezeu, de la fata Caruia am fugit nesocotindu-L si calcand dumnezeiestile Sale legi si porunci, asa vom fi pedepsiti si noi. Acela a adus potop peste oamenii lipsiti de piosenie ai Sodomei si Gomorei. I-a pedepsit pe evrei, predandu-i deseori robiei si pieirii. A predat si Imperiul Bizantin robiei turcilor. Daca nici noi nu ne vom pocai, vom fi distrusi. Este imposibil ca, staruind in pacat, sa nu fim pedepsiti. Ne striga aceasta, ne-o predica, ne-o profeteste Dascalul neamurilor, propovaduitorul intregii lumi, Apostolul Pavel, vocea lui Hristos: Daca orice incalcare de porunca si neascultare si-a primit rasplata cea dreapta, atunci cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori fata de o astfel de mantuire? (Evrei 2,2). Ne-o spune Insusi Domnul nostru, Iisus Hristos: Daca nu va veti pocai, toti vei pieri la fel (Luca 13,3).
Zece nenorociri i-a dat Dumnezeu lui Faraon pentru ca nu a implinit porunca Sa, pe care i-a transmis-o prin Moise, adica sa-i lase pe israeliti sa plece din Egipt si sa mearga in pamantul fagaduintei. Zece nenorociri i-a dat Dumnezeu si neamului elen pentru neascultarea, calcarea si nesocotinta cu care oamenii se comporta fata de legile Lui. In continuare, cuviosul parinte Filothei pomeneste diferite nenorociri din anul 1914 si pana in momentul acela si sfarseste: Mai ramane cea de-a zecea, care sta sa vina. Daca ne pocaim si ne intoarcem la Dumnezeu, precum ninivitenii, va inceta, se va intoarce si ea. Daca nu ne vom pocai, va veni. Fiecare nenorocire este mai mare decat cea dinainte, suferinte, distrugere mare si pieire.
Sa ne pocaim! Sa ne pocaim, Sa ne pocaim, fratilor, ca sa ne izbavim de chinurile trecatoare si de cele vesnice, si sa ne invrednicim sa dobandim cu totii bunatatile ceresti. Amin”.